Tuesday, August 26, 2008

BUNĂ DIMINEAŢA, BEIRUT


Azi va fi frumos. Am un feeling. Ziua a început fără obişnuita pană de curent care aici ţine 3 ore în cap. Zilnic. O să ia curentul mai după amiază când eu voi fi pe coclauri pe la Byblos. Încă sunt nesigură dacă să iau taxiul sau autobuzul. Am mers cu autobuzul acum o săptămână, hotărâtă să trăiesc "the Lebanese way". O experienţă greu de uitat. Rata de la bunica de la ţara e lux. Sigur, mirosul de găină udă pusă într-o sacoşă de rafie nu există aici. Dar orşicum.

Libanezii nu au tren, nu au autobuze în sensul clasic al cuvâtului. De metrou nu poate fi vorba. Libanezii au două feluri de transport în comun. Service - un taxi share a ride care claxonează mereu şi în care te înghesuieşti pe bancheta din spate cu alţi 2-3 călători transpiraţi ridicaţi de pe drum. Costă 2000 de lire, adică aproximativ un euro. Uneori, şoferul îţi ia tarif dublu pentru că i se pare destinaţia prea departe. De obicei, maşinile sunt stoarse, ucise, resuscitate şi scoase pe şosea. Mercedesuri vechi de 30 de ani, cu banchetele protejate de folii de plastic (o idee cât se poate de proastă).
Taxiurile propriu-zise au aproximativ acelaşi preţ ca şi în Bucureşti. Sunt poate chiar mai ieftine. O călătorie de la un capăt la celălalt al Beirutului costă aproximativ 10 dolari. De la Beirut la Byblos, care e la 37 de kilometri, 20 de dolari. De la Aeroport până în centrul Beirutului, tot 20 de dolari. Şoferii vorbesc engleză sau franceză, sau cel puţin aşa pretind. (De altfel n-ai să găseşti niciodată un libanez care să recunoască faptul că nu ştie nici o limbă străină. Şi vor fi întotdeauna fericiţi să adune toate cuvintele franţuzeşti învăţate la şcoală ca să stea de vorbă cu tine. )

Acesta este transportul în comun în Beirut.

Între oraşe există autobuze. Un nume generic pentru rablele care abia se mişcă şi care stau să se prăbuşească. Cele mai multe sunt vopsite în roşu şi aparţin -ghici cui- Familiei Hariri. O călătorie costă un dolar. Câteodată merită chiar să suporţi o oră şi jumătate într-o astfel de cutie încinsă. De obicei, aceste autobuze merg cu uşile larg deschise. Altfel este insuportabil. Şmecheria este să nu te aşezi în spate. Ca să cobori va trebui să ridici în picioare tot restul călătorilor aşezaţi pe culoar ca să ajungi la uşă. Ca să nu mai pui la socoteală e domnul uşor beat, roşu la faţă şi prea vorbăreţ care te va întreba fără îndoială de unde eşti şi cum de ai luat autobuzul, dacă eşti străin. Nu e cazul să-ţi faci griji. Până ajungi la destinaţie vei fi leoarcă de sudoare şi vei duhni cu siguranţă.

Concluzia este că la Beirut ai nevoie de maşină. Încă mai caut un Beetle vechi (maşină extrem de populară aici).

5 comments:

  1. nu m ar mai mira nimic dupa experientele delicioase si incarcate de parfum din tramvaiul 41...asa ca traieste aventura;)

    ReplyDelete
  2. Hm. Da, tramvaiul 41. Lux. te duce la Casa pesei in 20 de minute. ehehehe. Aici astepti taxiul o ora.

    ReplyDelete
  3. ehe..incurcate sunt caile fericirii :D

    ReplyDelete
  4. hihihihih. frumoasa conversatie

    ReplyDelete
  5. vreau sa reamintesc cititorilor faptul ca toate aceste "povestiri" sunt scrise de un jurnalist..deci contin multe exagerari si opinii personale..am ramas putin uimita de ceea ce se scrie aici despre Liban ,dar nu ma mira..scopul jurnalistului care viziteaza aceasta tara este de a va prezenta partea urata a tarii, dupa cum am observat. Ca simplu turist, care viziteaza Libanul, de 5 ani pot sa va spun ca multe informatii sunt strict personale..Aici libanezii vorbesc ,aproape toti, fluent franceza si engleza..franceza o invata la scoala de mici ..de fapt in majoritatea scolilor si universitatilor se preda in franceza..in nici un caz nu incearca sa-si aminteasca niste cuvinte invatate prin scoala..pe multe web-siteuri vi se prezinta date generale despre tara, cultura, nivelul de educatie.Transportul in comun in
    Liban nu e satisfacator dar poti opta pentru taxiuri normale, similare celor din Bucuresti..gama e variata:de la cele mai luxoase masini pana la service taxi..
    Din acest articol deduce cititorul ca in Libasn majoritatea masinilor sunt rable(vezi beetle modelul vechi),ceea ce este fals..bineinteles ca jurnalistul nu a mentionat ca,pe langa masinile vechi, "rable" circula pe strazile Libanului modele auto foarte scumpe si luxoase..metrou nu au dar trebuie tinut cont de zona predominant pietroasa.Linii feroviare au avut dar au fost distruse in timpul razboiului..si beetle modelul vechi nu este o masina foarte comuna in Liban..cea mai comuna marca in Liban mi s-a parut a fi mercedez..Bineinteles ca nu ati fost informati despre reteaua stradala foarte dezvoltata pentru dimensiunea tarii, despre strazile suspendate si despre autostrazi,incomparabile cu cele din Romania..aa si tramvaiul 41 e lux? nu de putine ori oamenii au fost jefuiti in acel tramvai si nu de putine ori am fost "pipaita" indecent atat pe strada cat si in "tramvaiul de lux", lucru care nu se intampla aici..Din pacate cautam stiri despre evenimentele culturale ce au loc in Liban..cat despre politica..cunosc foarte foarte multi libanezi crestini care sunt de partea gruparii Hezbullah..incearca sa fi mai obiectiva, sa cunosti mai bine obiceiurile si modul de viata al oamenilor..si sa scrii si despre lucrurile frumoase ce se petrec aici..despre concerte,defilari de moda,spectacole..despre viata de noapte,despre arhitectura specifica libaneza, despre mancarea libaneza, despre site-urile istorice, rezervatiile naturale,cedrii etc.Esti prima data cand postez un comment,dar nu am putut sa raman indiferenta la ceea ce se scrie despre aceasta tara pe care eu pur si simplu o ador.

    ReplyDelete