Tuesday, August 26, 2008

DOI ANI IN LIBAN

Uite că se întâmplă. Sunt de 10 zile la Beirut si am senzatia ca încă nu realizez că se intampla. Am bursa la Lebanese American University, o sa am si un Graduate Assistanship. Am o camera video mica, iritant de mica, un trepied mare si multe idei de reportaje. Mai am un apartament cu doua dormitoare in Ashrafieh, un cartier creştin din nordul Beirutului unde mişună americanii, pe care abia astept sa-l impart din februarie cu Lili, o prietenă care o să-şi facă masterul la American University of Beirut.

Mai am si vreo 10 000 de întrebări despre oraşul ăsta care înseamnă haos. Traficul e un haos. Viaţa oamenilor aici e un haos. Nici ei nu găsesc o ordine în haosul de zi cu zi. Dar nimeni nu+si mai pune problema asta. Curentul electric se întrerupe de câteva ori pe zi si atunci nu funcţionează nici semafoarele. Nici un libanez nu se enervează. Ba fac un mişto crunt pe tema asta. Electricite Du Liban are o firmă care ar trebui să fie luminată seara. Evident că nu e. Ba, mai mult, curentul se ia chiar şi în sediul Electricite du Liban. Am văzut vineri seara un show pe LBC, postul naţional de televiziune, ceva gen Vacanţa Mare, în care becurile din case funcţionau ca o instalaţie din bradul de Crăciun. Explicaţia - energie electrică importată din Egipt şi dansează din buric. (V-am spus, umor a la Vacanţa Mare.)

Internetul costă 30 de doalri pe lună, 200 de dolari ca să instalezi toate cablurile şi o antena pe acoperişul clădirii. Merge ca melcul, uneori te aruncă afară de pe Yahoo Messenger când ţi-e lumea mai dragă şi-ţi lasă amicii cu vorbele în gât. Şi atunci vrei sa arunci calculatorul pe geam. Numai că saracul calculator n-are nici o vină.
Cartela sim pentru telefonul mobil înseamnă 100 de dolari. Înghiţi în sec şi o cumperi. Preţul e invariabil. În fiecare lună, alţi 42 de dolari pentru reîncărcare. Abonamentele sunt aproape inexistente, 3G - o utopie.
Un webcam special instalat pentru tata - 80 de dolari. Cel mai ieftin e care l-am gasit într-un mall imens care se numeşte ABC, care este foarte aproape de Piaţa Sassine, centrul cartierului. Mi-am dat seama că e centrul cartierului foarte uşor - are un Starbucks mare. Sau la restauratul X care e la 100 de metri de Starbucks, sau la mall, care e de la Starbucks la stânga. La mall-ul ABC, la fel de mall cu multe piţi ca şi la noi, numai că aceste piţi cu mulţi bani sunt îmbrăcate in negru dij cap până în picioare şi poartă jihab. Dar tot piţi se cheamă, mi s-a spus. Mai sunt şi piţi sclipicioase, dar ceva mai puţine. O persoană în blugi şi tricou va fi mereu privită ciudat şi întrebată cât mai des de ccătre vânzătoare "Are you from Great Britain?". Ha.

În rest viaţă de nopate. Oraşul ăsta nu doarme niciodată. Bâzâie, zornăie, răsună de sirene şi de câte o frână bruscă, bubuie din cauza muzicii dată la maximum în maşinile mai răsărite (da, au şi ei maneliştii lor, se numesc waz-waz). Mai sunt şi cluburi de noapte, în care, evident, populaţia feminină este formată mai ales din românce şi moldovence. Damn it, au ajuns şi aici.

3 comments:

  1. good luck! o sa te acomodezi mai mult in timp . astept sa citesc urmatoarele posturi pentru ca am feelingu ca o sa fie ceva interesant

    ReplyDelete
  2. :) frumos post, felicitări
    chiar așa de scump e totul acolo? oamenii ăia chiar își permit?

    ReplyDelete