Monday, September 1, 2008

CUM DEVII LUPTĂTOR HEZBOLLAH


Tânărul care îmi povesteşte are 20 de ani. E prietenul unui alt prieten. A dat de gustul cafelei la ibric şi îmi cere să-i mai umplu cana. Are ochii negri, barbă şi poartă în portofel fotografia lui Imad Mughnieh, fostul lider miliar al Hezbollah asasinat la Damasc acum câteva luni.

Unchiul lui e în Rezistenţă de la început. L-a văzut de 10 ori în viaţa lui. Un alt membru al familiei e şi mai scump la vedere. A apărut de doar 2 ori. Ultima dată la nunta fiicei lui, când i-a obligat pe toţi nuntaşii să închidă telefoanele mobile, a stat jumătate de oră, a sărutat mireasa şi dus a fost.

Băiatul n-a fost de la început un adept. Când era mai mic ţinea mai degrabă cu partidul communist. Nu e foarte ataşat de religie. Dar e obligat de părinţi să meargă în fiecare vineri la moschee să-l asculte pe Fadlalah. Se duce, ca să nu intre în conflict cu ai lui. ”Ştii, atunci când nu faci ce spun ai tăi, încearcă mereu să te pedepsească. Nu mai poţi să faci ce vrei. Dar dacă te supui, totul e în regulă.” La începutul anului, când Hezbollah încâ mai avea corturile puse în centrul Beirutului, ai lui nu l-au văzut cu săptămânile. A dormit acolo. Apoi a ars cauciucuri pe străzile Beirutului în bătăliile din mai. A fost santinelă pe o baricadă, şi-a pus kufiah pe faţă şi s-a întâlnit cu un unchi. Omul i-a recunoscut ochii, dar n-a spus nimic.
Vrea să termine facultatea şi să lucreze pentru Hezbollah. Nu ca luptător, cum face vărul lui. Ca technician, în spatele frontului. E sigur că va fi un nou război cu Israelul. Poate nu anul ăsta sau la anul. Dar în următorii cinci ani cu siguranţă, spune băiatul.

El a trecut deja prin primele faze de iniţiere. Ca să fii recrutat trebuie să fii foarte tânăr şi să ai un viitor promiţător. El avea 17 ani când a fost recrutat. În prima fază treci printr-un modul teoretic în care ţi se spune ce e Rezistenţa şi de ce vrea ea pieirea Israelului.
E perioada de recrutrare. Dacă tânărul arată că are potenţial, merge mai departe, în faza de antrenament. Hezbollah nu are în componenţă doar şiiţi. Din modulul teoretic sunt aleşi şi creştini, druzi sau suniţi.
Aleşii trec la faza de iniţiere. O tabără de 33 de zile într-o anumită locaţie. De obicei Valea Bekaa, dar poate fi şi în Siria. Tinerii care merg în tabără nu au voie să aibă asupra lor nimic în afară de hainele de pe ei. Sunt luaţi cu un autobuz cu geamuri fumurii ca să nu vadă unde sunt duşi. Li se dă o lopată, îşi sapă o groapă şi în ea locuiesc timp de 33 de zile în timpul antrenamentelor. Groapa are rolul ei. Băieţii învaţă cum e să stai în tranşee zi şi noapte. Li se dă un bidon cu apă, pe care îl umplu în fiecare zi. Sursa de apă nu e niciodată aproape. Trebuie să meargă până la 3-4 kilometri ca să o găsească. Apoi încep antrenamentele. Învaţă cum să tragă cu un Kalaşnikov. De armă nu au voie să se despartă nici măcar o clipă. La exerciţiul final sunt grupaţi câte 2. Nu se cunosc, însă sunt obligaţi să aibă încredere unul în celălalt. La exerciţiu se folosesc gloanţe reale şi mulţi dintre recruţi sunt răniţi pentru că nu respectă procedura. Se simulează fie un atac al aviaţiei israeliene, fie o misiune de răpire a unor soldaţi israelieni.

După antrenament, tinerii sunt trimişi acasă. “Eu am fost acum 2 ani. M-am întors acasă cu o barbă de 10 centimetri. Mama nu m-a recunoscut “, râde tânărul. El a ales să plece în tabără împreună cu creştinii şi suniţii. Nu era destul de îndoctrinat religios, deşi vine dintr-o familie şiită. “M-am dus acolo pentru ţara mea. Nu are nici o legătură cu faptul că sunt şiit. Dar ca să treci mai departe trebuie să mergi la o altă serie de cursuri. Şi nu ştiu dacă eu voi putea să le fac. Nu sunt îndeajuns de credincios.”
Următorul stagiu este cel de 3 luni, în Iran. Aici adepţii Hezbollah se specializează. Fie devin agenţi, fie luptători, fie se specializează în telecomunicaţii şi alte lucruri folositoare rezistenţei.
Specialiştii întorşi acasă sunt plătiţi foarte bine. Doar că nu-şi văd familiile foarte des. Dar tinerii cred că sacrificiul merită. Ca să răzbune moartea lui Imad Mughnieh, liderul militar ucis în Siria.

7 comments:

  1. colega, inainte sa iti dea antena vreo prima - daca o sa iti dea vreodata - da-mi voie sa iti spun ca ai de la mine o naveta de bere, suc, apa minerala, socata, limonada, braga, vin de cotnari, ce vrei tu, pentru o performanta pe care nu a reusit-o nimeni in ultimii 20 de ani, de cind am constatat ca exista telejurnal. pe romaneste, subiectul asta, cu libanul, care m-a plictisit de pe cind ma uitam la paul soloc la televiziunea romana, acum mi se pare palpitant si fascinant si pe barba profetului daca nu imi vine sa las dracului londra asta "civilizata" si sa vin sa iti tin umbrela acolo. esti foarte tare:)

    ReplyDelete
  2. va multumesc mult, colega, pentru aprecieri. Tare mi-ar fi placut sa vorbeasca pe camera pustiul. dar asta-i viata. cel putin a spus aproape tot. Cu umbrela nu e cazul. E de ajuns a te asezi matele in fata camerei ca de tinut o tin io.

    ReplyDelete
  3. asadar, ai intuit care este, de fapt, cea mai secreta fantezie a mea si cea mai mare neimplinire a carierei mele: nu am lucrat, niciodata, cu o fata camera-operator (ca nu pot spune "o fata cameraman", iar "camera-woman" e discriminator fata de tinerele domnisoare, "camera-girl" parca e colega de apartament cu jenna jameson si suna toate cam ca "fille de chambre" oricum). ceea ce mi se pare nedrept, nu? colegii nostri cameramani lucreaza in echipa cu cine se nimereste, barbat sau femeie sau fata sau domnisoara sau studenta emotiva. eu sint osindit sa fiu mereu in echipe pline de testosteron, marcate de competitivitate nu intotdeauna justificata de obiectivele noastre tactice imediate. si poate ca stirile ar arata altfel daca le-ar mai filma si fetele, ca, de regula, privirea lor vede lucruri care noua ne scapa. si nu zic neaparat de nuantele de magenta si ou-de-ratza... deci clar, dupa ce o rezolv si pe asta, pot muri linistit. de unde ziceai ca iau viza de liban?

    ReplyDelete
  4. De pe aeroport, in principiu. E o stampila amarata. Dar mai usor cu fanteziile. Cu muritul pe aici putem insa sa rezolvam.

    ReplyDelete
  5. DRAGA MEA COLEGA DIN LIBAN
    Felicitari pt experientele pe care le ai. Se vede ca traiesti din plin tot ceea ce ti se intampla. Ma intreb daca nu cumva Libanul ti se potriveste mai mult decat Romania. Povestea asta cu libanezul aspirant la statutul de carne de tun cred ca e nu numai subiect pt Romania ci si pt alte televiziuni chiar mai importante. Te felicit si ma bucur ca suntem colegi in continuare. Spor la treaba! :)

    ReplyDelete
  6. si o rezolvi pe aia cu muritul daca ma pui pe mine in fata camerei... stiam io. de aia umbli cu aparatul prin beirut, sa cauti victime. hezbollah trage in reporteri, nu in operatori, ca distinsii lor colegi de la fatah:))

    ReplyDelete
  7. Eh, frate Ursule, e cam greu cu aparatul prin Beirut. Nu prea poti sa-l pui in functiune cand vrei si cand ai chef. Hezbollahul nu prea trage in reporteri. De altfel are o politica importriva rapirilor de jurnalisti. Au nevoie de ei si sunt constienti de asta. Asa ca, daca cineva trage in reporter pe aci, nu e Hezbollahul. Sunt altii mai dezorganizati.

    Sarut mana Felix, pentru vorbele bune. :D Sa stii ca Libanul imi prieste. Al fi vrut io ca baiatul sa vorbeasca pe camera, dar i-a fost frica. Si dat fiind ca e un copil n-am vrut sa-l duc de nas.

    ReplyDelete