Wednesday, September 10, 2008

PE UNDE AM PIERDUT VREMEA


Valea Bekaa însemna pentru mine acasă la Hezbollah. Aşa citisem eu în toate ştirile CNN şi BBC. Duminică am văzut Valea Bekaa. O parte din ea. Zahle, un oraş creştin, Chtaura, cel mai important oraş din Valea Bekaa, aflat la jumătatea drumului dintre Beirut şi Damasc.

Valea Bekaa e un loc incredibil, unde pământul e de culoarea ruginii şi unde suflă un vânt uscat şi incandescent dinspre deşertul sirian.



Am plecat din Beirut pe la 3 şi jumătate după-amiază. Doctorul Nabil Outa şi soţia, o doamnă mărunţică, distinsă dar plină de viaţă şi toată numai un zâmbet, m-au ridicat din faţa Spitalului Hotel Dieu de France din Ashrafieh. Cam la 3 minute de unde locuiesc eu. Ne-a luat cam o oră şi jumătate până am traversat munţii. Peisajele sunt spectaculoase. Libanul nu e deloc frumos în sensul sălbatic. Munţii sunt plini de case. Până în vârf. Am trecut de staţiunile de schi unde libanezii şi turiştii din Orientul Mijlociu îşi petrec iernile. N-am avut timp să ne oprim. Doctorul Nabil ne-a arătat din maşină oraşul Zahle. A insistat mai ales pe spital. Directorul, se pare, ştie româneşte. La fel şi alţi 20 de medici.

Spitalul doctorilor Abdullah e la aproximativ 15 kilometri de graniţa cu Siria. E o clădire nouă, cu patru etaje. Ei locuiesc într-un complex rezidenţial cu patru vile.



Am intrat într-o casă imensă, a doctorului Mohammed, cel mai mare dintre fraţi. Ne-a întâmpinat fiul cel mare, Hamad. Un tânăr de 18 ani care abia a intrat la facultate.Aceeaşi cu a mea. A apărut şi mama lui, o doamnă foarte bine pusă la punct, îmbrăcată simplu, dar pe sandale cu toc de 10 centimetri. O ţinută obligatorie pentru domanele libaneze din înalta societate. A zâmbit frumos, a invitat-o pe doamna Outa pe canapea la odiscuţie despre vreme şi beauty - aşa cum obişnuiesc doamnele , iar tânărul Hamad ne-a însoţit la spital pentru filmare. Un spital incredibil de dotat.


După filmarea de acum trei sptămâni cu francezii la Municipalul din Buzău, ce am văzut la Sitalul Rayak m-a lăsat cam fără cuvinte.

Doctorul Mohammed ne-a invitat la Iftar. Cina de Ramadan. O experienţă de telenovelă.DEspre care v povestesc mai târziu.


No comments:

Post a Comment