Thursday, September 25, 2008

SURORILE ARĂDENCE


Carla(dreapta) şi Andreea.

Pe Andreea am întâlnit-o la biserică la Părintele Tămaş. Îl ajuta cu nişte cântări pentru slujba de sâmbătă, pentru români. O fată măruntă, blondă. A venit în Liban acum 8 ani. Murise mama ei şi ca să nu fie singură pe lume a venit la Carla, sora ei mai mare. Şi aici a rămas. L-a cunoscut pe Toni, un creştin maronit care a văzut-o pe stradă şi a vrut să o ia de nevsta. Ea s-a speriat întâi, a crezut că libanezii ăştia sunt nebuni, dar după o lună s-au luat. Şi sunt fericiţi şi azi.

Au fost alături şi la bine şi la rău. Şi răul în Liban are altă semnificaţie. A auzit în februarie 2005 o bubuitură şi apoi a aflat că murise premierul Rafik Hariri. Apoi au plecat sirienii în martie 2005. S-a bucurat şi ea împreună cu Toni. A fost mare fericire în Liban atunci. Apoi a venit războiul din 2006. N-a dormit Andreea câteva nopţi. Toni i-a spus că în nordul Beirutului nu sunt bombardamente, dar tot se auzeau din Dahieh exploziile. Dar încrederea lui Toni i-a dat şi ei curaj. El şi-a petrecut copilărila şi adolescenţa în războiul civil. E greu să se mai sperie de ceva. Andreea e pâinea lui Dumnezeu pentru el. Găteşte ardeleneşte, e gospodină şi îl ajută şi la cabinetul foto. Toni e fotograf. A lucrat în presă, dar s-a săturat de asasinate. Acum fotografiază interioare pentru designeri şi fete frumoase la concursuri de miss.
El e de zahăr. Aşa se prezintă. "Zahăr? Sin zahăr. Eu zahăr.", spune Toni şi arată către ceaşca de cafea. O ia peste picior pe Carla, sora Andreei. " Carla? Voce puternic Carla".

Carla e de 17 ani în Liban. A plecat din România chiar după revoluţie. A ajuns în Liban chiar după ce s-a terminat războiul civil. De ce în Liban? Nici ea nu ştie. "Dumnezeu m-a îndreptat încoace." Când a văzut Libanul de pe vapor Carla a ştiut că aici vrea să rămână. După trei zile l-a cunoscut pe soţul ei. Nu i.a fost uşor deloc, dar cu el alături a reuşit să treacă peste răutăţile celorlalţi.
A fst o perioadă când multe românce veneau în Liban să lucreze în cluburi de noapte. "Libanezii cred că dacă eti româncă eşti neapărat şi prostituată. M-au pus chiar şi pe o listă neagră. Dar Dumnezeu m-a ferit de rele." Pe Dumnezeu l-a găsit în Liban. E convinsă că de aceea i-a purtat El paşii către ţara asta. Carla s-a căsătorit cu un maronit, s-a convertit şi ea şi acum e nelipsită de la slujbă. Ştie toate cântările. În limba arabă. Ba chiar scrie o carte împreună cu un monsenior. Despre viaţa ei în Liban şi greutăţile ei. Are deja 300 de pagini. Nu vrea să spună ce a scris acolo. Nici măcar sora ei, Andreea, nu ştie.

No comments:

Post a Comment