Thursday, September 4, 2008

UMBLĂ VORBILI

Doctorul Nabil e un prieten mai vechi. A terminat facultatea de medicină la Iaşi şi vorbeşte româneşte cu un oarecare accent moldovenesc. După cum am aflat mai târziu nu e singurul care a deprins "şî" în loc de "şi"sau "di ci" în loc de "de ce". Dar asta voi vedea duminică după amiază în Valea Bekaa, unde mi-a promis doctorul Nabil că vom face o excursie pentru o filmare.

L-am întâlnit pe doctorul Nabil în noiembrie anul trecut. Tocmai când la Beirut se face iarnă. Adică începe să tune, să plouă şi să fie frig afară, adică 15-20 de grade. Mi-a povestit atunci de asociaţia lui de absolvenţi ai universităţilor din România. Numără cam 1500 de membri. Foşti studenţi în România sunt cam 5000 în tot Libanul, spune el. Dar nu toţi sunt în asociaţie. Sunt mai ales medici ca şi el, dar şi ingineri şi vreo 5 jurnalişti. Se întâlnesc din când în când la cină în timpul Ramadanului. Şi se mai întâlnesc de 1 decembrie. Unii dintre ei sunt miniştri. A fost un ministru al agriculturii care a terminat politehnica în România. Chiar ministrul Sănătăţii de acum vorbeşte româneşte. Mulţi îşi trimit copiii tot în România la studii. Şi le e dor de ţara în care şi-au petrecut tinereţea.

Doctorul Nabil e tare mândru de asociaţia lui. A scos şi o broşură cu toţi absolvenţii din asociaţie, ca să ştie unii de alţii. Mai toţi sunt căsătoriţi cu românce, spune doctorul Nabil. El e insurat cu o franţuzoaică. Nu că nu i-ar fi plăcut româncele. A fost îndrăgostit pe vremuri de o fată din Iaşi. Dar i-a fost frică să o ia de nevastă pentru că avea el senzaţia că nu-l iubea şi că voia doar să plece din România. Acum doctorul Nabil are două fete. Şi e şi el cetăţean francez. În războiul din 2006 s-a gţndit serios să rmână în Franţa. Dar i-a fost dor de liban şi de cabinetul din Corniche Mazra. Ce să facă el în Franţa? Acum însă e iar îngrijorat.
"Umblă vorbili. Tu ai auzit ceva?", mă întreabă aproape în şoaptă. "Canadienii vor să-şi evacueze cetăţenii. Un prieten de-al meu doctor m-a sunat zilele trecute. El e cetăţean canadian. Mi-a zis că l-au sunt de la ambasadă. Că dacă vrea să plece cu familia, acum ar fi momentul".

Doctorul Nabil îmi explică din nou că situaţia e tesionată în Liban. Se simte. Hezbollahul vrea să răzbune moartea lui Imad Moughnieh. Israelienii sunt pe poziţii şi survolează sudul Libanului de 20 de ori pe zi. "Cred că prin noiembrie se întâmplă ceva aici Sunt vorbi. Cum sî spuni... Vorbi." Apoi schimbă subiectul. Îmi explică Ramadanul, îl ascult cuminte, îl întreb dacă facem vreo întâlnire cu absolvenţii la masă de Ramadan, i se luminează faţa şi zice că da. ŞLi apoi dă căteva telefoane să anunţe lumea că sunt aici. Prima poveste deja e conturată. Se ocupă el personal. :)

1 comment:

  1. ehe, tînăr şi frumos mai eram cînd am dat ochi în ochi cu cel care era, în 2002, vicepremierul Siriei. episodul avea loc în restaurantul Sahara, de peste drum de tribunal, pe splaiul Dîmboviţei. şi ce frumos vorbea prietenul româneşte, nu îmi venea să cred. că făcuse facultatea în Bucureşti, alături de alte sute de studenţi din "ţările nealiniate" cu care dezvoltam relaţii de prietenie pe vremea tovărăşească de dinainte de 1989. mi-a vîndut chiar nişte ponturi studenţeşti de care eu habar nu aveam. simpatic băiat. oare ce-o mai face acum?

    ReplyDelete