Friday, December 5, 2008

O LECŢIE DE ÎNCĂPĂŢÂNARE JURNALISTICĂ: PIERRE ATALLAH

L-am cunoscut pe Pierre Atallah săptămâna asta la An Nahar, cel mai mare ziar din Liban, al cărui şef, Gebran Tueni, a fost asasinat pe 15 decembrie 2005.
Atallah a fost şi el vizat de mai multe ori. Nici acum nu-l scapă bieţii din ochi. În 1996 l-au arestat pentru că a publicat un articol despre deţinuţii politici libanezi din Siria. Sute de oameni care au dispărut pur şi simplu în beciurile închisorilor militare siriene şi despre care Damascul nu vrea să vorbească deloc. Atunci, Libanul era sub ocupaşţie siriană. Atallah a stat 2 luni în închisoare. L-au condamnat la 3 ani în faţa unui tribunal militar pentru că ar fi instigat la conflict etnic şi că ar fi fost spion al Israelului. Ca să-l scoată din beci, unde, evident a fost bătut groaznic, a fost plătită o cauţiune. Nu neapărat un lucru prevăzut de lege. Dar în Liban, orice se rezolvă. Costă, dar se rezolvă.
Atallah a stat 10 ani în exil în Franţa. Pare să fi trecut peste traumă. E calm şi aproape resemnat când vorbeşte despre deţinuţii dispăruţi în Siria. Nu crede că în guvernul libanez. Nu e serios, spune Atalah. Dacă nici măcar ministrul Justiţiei, care e din Lebanese Forces, una dintre grupările creştine care are chiar unul dintre lideri într-um beci de maximă securitate din Siria, nu se mişcă să dea jos praful de pe dosarele depuse de familii.

Am vorbit o oră despre tabuul oficial care înconjoară deţinuţii politici din Siria. preşedintele MIchel Suleiman a promis să-i aducă acasă şi pe cei din Siria şi pe cei din Israel. Samir Kantar a ajuns acasă. Acum se pare că e mai greu să îi elibereze pe cei din Siria. Majoritatea au fost condamnaţi la moarte, ucişi pe loc sau torturaţi. Familiile au plătit bani greu ca să-i vadă în închisoare în timp ce Damascul nega că i-ar avea în închisori. Chestiunea a ajuns în Mâinile Consiliului Siriano-Libanez. Unde, e greu de crezut că nu se va aşterne din nou praful, spune Atallah.
El scrie un articol în fiecare săptămână despre asta. Dar politicienii evită să discute direct. Michel Aoun, ar fi pus problema în faţa lui Assad. Dar preşedintele sirian i-ar fi replicat că nu e treaba lui.

1 comment: