Wednesday, February 25, 2009

LECŢIE DE ŞOFERIE

Libanezul nu se mişcă fără roţi sub fund. E o lege nescrisă a Libanului. De altfel nici o lege scrisă nu e respectată. Dar cele nescrise sunt cu sfinţenie păstrate. Aşa mi-au explicat de nenumărate ori colegii mei, libanezi şi ei. Lecţia următoare mi-a oferit-o o tânără numită Manal, ziaristă la Now Lebanon, care mă culege în fiecare marţi şi joi din faţa sediului Peugeot din Beirut şi ne conducă către Lebanese American University în Byblos.

Cum ziceam, legea scrisă, spre exemplu codul rutier, este obligat-forţat uitată sau ignorată. Condusul pe contrasens se petrece chiar cu poliţistul lângă tine. Nu pe o stradă cu sens unic, ci pe autostradă. Pentru simplul fapt că este mai uşor decât să faci stânga ocolind centrul intersecţiei. O iei de-a dreptul. Prioritatea, de dreapta sau de care vreţi voi este o chestie europeană stupidă făcută să îţi facă viaţa grea. De pe o stradă laterală se iese direct, fără să te asiguri. Dacă eşti un domn, mai ales, poţi ieşi din garaj în marche-arriere de asemenea fără să te uiţi dacă vine vreo maşină. Doar de aceea au ceilalţi şoferi ochi – să vadă cum ieşi brusc prin uşa garajului. O doamnă libaneză nu face niciodată aşa ceva. Pentru că nu va scoate ea maşina din garaj şi va parca mereu cu faţa. De asemenea, un domn descurcăreţ, care are un alt domn pe scaunul pasagerului, va face stânga ignorând total faptul că pe sensul opus este o coloană de maşini. Coloana de maşini de teren se va opri ca să treacă o maşinuţă de marcă incertă cu vopseaua scorojită, cu farurile atârnând. Evident, şoferul nu va spune niciodată mulţumesc. Se preface că nu mai există nimeni pe şosea.

Doamnele şoferiţe nu pleacă la drum fără ochelari de soare sistem libelulă cu sclipic, Swarovsky de preferat. Chiar dacă plouă. Vor intra mereu în depăşire, chiar dacă distanţa dintre două maşini aflate pe benzi alăturate nu e destul de mare să permită trecerea maşinii de teren - o grande madame emancipată va conduce întotdeauna o maşină de teren. Iar cel de pe banda din stânga e obligat să încetinească, pentru că ză grande madame nu va înţelege de ce o claxonezi. A se da întâi jos geamul din dreapta şi a se striga la doamna cu pricina “TFADALE, MADAME” (vă rog, cucoană!) sau, dacă eşti mai cu tupeu de borfaş, “CHARMOUTA” (traducerea liberă nu e de postat pe blog. Cunoscătorii ştiu de ce.) În nici unul dintre cazuri nu se va întâmpla nimic. Vei fi obligat să încetineşti. Dar măcar te răcoreşti un pic.
Altă regulă este ca atunci când maşina din faţă pune frână brusc, nu te obligă nimeni să pui şi tu frână. Mai ales dacă circuli la o distanţă de 50 de centimeri de maşina din faţă. Prietena mea Manal, are o mare problemă cu acest aspect. Nu pune frână brusc niciodată. “The guy behind us would kiss my ass”.

A fi pieton în Liban este o chestie ieşită din comun. Mi s-a spus că dacă mai văd încă o persoană care merge pe jos pe margiea autostrăzii - care are trotuar!- trebuie să îi vorbesc în româneşte. Restul lumii merge cu maşina. Trecutul străzii este un lucru periculos. Mai ales pe zebră. Şoferul libanez nu ştie de ce sunt dungile alea albe pe şosea. Deci nu opreşte. Dacă ţi se pare că opreşte, înseamnă că doar încetineşte ca să “take a U turn” cum s-ar zice. Eu a;a am ajuns pe capota unei maşini. Moşul care era la volan a părut că pune frână, iar blonda din mine a crezut că a văzut primul libanez care opreşte la trecerea de pietoni. Dar NU! Cţnd am ajuns în faţa maşinii, omul a apăsat pe acceleraţie, deşi eram pe acele dungi inexplicabile care se mai zăresc pe şosea pe ici pe acolo. Aşa că m-am urcat pe capota maşinii. Evident omul s-a supărat rău că îi putem îndoi capota rablei scorojite – era o maşină din aceea pe moarte care abia mai scoate un fum din când în când.
Aşa că acum trec strada prin locul nepermis. Adică aştept să treacă toată coloana de maşini ca să prind o fereastră. Numai că şi aici apare o problemă. Când în sfârşit apare fereastra, se găseşte un taximetrist care să încetinească la vederea şuviţelor blonde şi a posibilităţii să le încalţe cu vreo 20 de dolari pentru o călătorie de 2 kilometri. Şi până se hotărăşte că ai spus un NU hotărât, fereastra s-a sfârşit şi trebuie să aştepţi alte 5-10 minute să treci strada.

1 comment:

  1. genial. mi-a zis dana andronie ca in egipt se merge mai rau. am vazut pe youtube un videoclip cu autobuze fara usi in cairo, care nu stiu ce e aia statie si ca sa le prinzi trebuie sa te aruci in ele din mijlocul intersectie. Eventual poate primesti o mana de la cineva sa te salte in ultimul spatiu liber din cutia de sardele. :D

    ReplyDelete