Posts

Showing posts from March, 2009

Yaneeeee, m-a spart

Ca alte cuvinte nu se gasește la mine după ce citii asta. Greu cu cartea la Baia Mare.

CELULA TERORISTA HEZBOLLAH DIN CRAIOVA
Dezvăluiri Scris de Simona FICA
Despre anumite nuclee de terorism, care alimenteaza, inca dinainte de revolutia din 1989, organizatii teroriste internationale, in special arabe, nu s-a vorbit decat in rapoarte de urmarire informativa ce nu au ajuns – si nici nu e greu de ghicit DE CE – nici macar pe masa presedintelui Basescu. In premiera insa, pentru NECENZURAT, avertizori din sfera serviciilor secrete romane si israeliene, dar si fosti ofiteri din fosta Securitate a Statului, ori din SIE, dezvaluie acum unde se afla o astfel de celula de finantare terorista, cine o conduce si ce oameni de afaceri din zona au contribuit la dezvoltarea ei. Inca din vremea regimului comunist, localitatea aleasa de sustinatorii Jihad ori Hezbollah – spun nu surse, ci AVERTIZORI din interiorul mai multor servicii secrete romanesti ori israeliene – a fost Craiova. Intro…

BEIRUT ÎNTR-O DUMINICĂ

Image
Beirutul e un fel de cimitir al autoturismelor americane. O masdina e folosita pana la ultima suflare, pana cand isi da duhul in incercarea de a urca dealul pana in Piata Sassine, pana cand refuza sa mai intre in viteza si pana cand motorul pune pistoanele pe piept in mijlocul celui mai afurisit trafic din Orientul Mijlociuu si din Zona Caraibelor.


Duminica la pranz, un domn iesit la plimbare admira rufele unei amarate care le atarna de zid in speranta ca vreun sarac mai bogat ca ea ar putea sa le cumpere.



Autobuzul 6, al guvernului, o chestie -pentru ca nu se mai poate numi altfel- care este in faza terminala (vezi teoria din explicatioa de la prima poza)


Doi calatori care fac parte din categoria ghinionistilor fara autoturism personal.

Un specimen de mâță din cele pe care le fugaresc eu de șase luni în jurul tomberoanelor.


O străduță de Ashrafieh, care de obicei este blocata de mașini.


Ghid lingvistic pentru turistul ratacit la Beirut - prima parte

Cand am aterizat la Beirut totul mi s-a parut un haos. Oamenii spuneau cuvinte luuungi, nesfarsite din care nu intelegeam nimic. Mi-a luat vreo doua luni sa reusesc sa imi dau seama ca aceste cuvinte kilometrice erau de fapt fraze. Si nu foarte alambicate. Cam pe la mijlocul lui octombrie am incepeut sa imi dau seama unde se termina un cuvant si unde incepe altul. Mi se parea ca dialectul libanez este precum structura oraselor si satelor de pe coasta Mediteranei. Nu-ti dai seama unde se termina Jounieh si unde incepe Kaslik sau unde se termina Byblos si unde incepe Amchit. Dar totul e asa de frumos incat nici nu mai conteaza. Primul cuvant arabesc pe care l-am invatat in Libannu a fost deloc vreo prostie sau vreo vulgaritate, asa cum zice mitul invatarii limbilor straine. A fost “YANE”. Adica “adica”. Un fel de “deci” de-al nostru. Toata lumea il foloseste chiar si cand vorbeste englezeste, pe post de “paaaaaai” sau “aaaaaa”. Dar Yane asta are si el niste hachite. Daca il zici usor pr…