Saturday, March 14, 2009

Ghid lingvistic pentru turistul ratacit la Beirut - prima parte

Cand am aterizat la Beirut totul mi s-a parut un haos. Oamenii spuneau cuvinte luuungi, nesfarsite din care nu intelegeam nimic. Mi-a luat vreo doua luni sa reusesc sa imi dau seama ca aceste cuvinte kilometrice erau de fapt fraze. Si nu foarte alambicate. Cam pe la mijlocul lui octombrie am incepeut sa imi dau seama unde se termina un cuvant si unde incepe altul. Mi se parea ca dialectul libanez este precum structura oraselor si satelor de pe coasta Mediteranei. Nu-ti dai seama unde se termina Jounieh si unde incepe Kaslik sau unde se termina Byblos si unde incepe Amchit. Dar totul e asa de frumos incat nici nu mai conteaza.

Primul cuvant arabesc pe care l-am invatat in Liban nu a fost deloc vreo prostie sau vreo vulgaritate, asa cum zice mitul invatarii limbilor straine. A fost “YANE”. Adica “adica”. Un fel de “deci” de-al nostru. Toata lumea il foloseste chiar si cand vorbeste englezeste, pe post de “paaaaaai” sau “aaaaaa”. Dar Yane asta are si el niste hachite. Daca il zici usor prelung pe “eeee” si te incrunti putin la interlocutor devine un fel de “ba, ma leshi?”

Dar lumea il foloseste mai ales fara motiv cand nu-I vine cuvantul engelzesc. Atentie! Cand vorbesc in franceza, libanezii nu vor zice niciodata “Yane”.

Apoi a fost “HEK” in traducere literala “Asa”, folosit mai degraba cu sensul “asa vrea muschii mei”. Dar si in prelegerile unor domni cu doctorate care au ticuri verbale gen “nu-I asa?” – zice-se “Mish Hek”.

Al treilea cuvant essential pe care il auzi la tot pasul este “ktir”- mult, multa sau foarte.

O romanca de-a noastra cand a venit la Beirut a fost tinuta vreo ora pe aeroport ca sa se holbeze politaii la ea si sa-si dea cu parerea despre trasaturile ei fizice. – “Ktir helwe, bas charmouta” – foarte draguta, dar nu prea devreme acasa. ( Pentru necunoscatori,“Nu prea devreme acasa” este un eufemism. Cuvantul inseamna cam ce fac niste doamne pe centura.) Yane, ktir. Exista de asemenea si combinatia “ktir ktir” – foarte mult.

Apoi vin expresiile de salut. Nu pot trece peste acest celebru libanezesc “Hi. Kifak? Ca va?”. Esential este “Kifak” – “ce faci” pentru domni si “Kifek” pentru doamne.

Dincolo de gluma ca libanezul vorbeste mai mult engleza si franceza decat araba, am patruns deja in lumea gramaticii. Genul este extrem de important in araba. Adjectivele si verbele au terminatii diferite in functie de gen.

Verbul “a fi” nu se foloseste. “ente helwe” –“tu frumoasa”.

Mai sunt adverbele – chi –ceva, ma chi –nimic, kil chi – tot, hayda –acesta , hayed- aceasta, min- cine, wen- unde, lesh, cu forma scurta “le”– de ce.

Formula de salut este si “Marhaba”, dar daca zici “Bonjour” parca I se incalzeste inima mai mult soferului de taxi. “Hi” sau “Hello” ar putea sa nu fie primit atat de bine. Soferul ar putea spune, printr-un absurd extrem de posibil, “I refuse to speak English”. I s-a intamplat cu adevarat unei prietene caruia taximetristul i-a si explicat in engleza de ce refuza sa vorbeasca aceasta limba.

No comments:

Post a Comment