Monday, July 27, 2009

Sudul Libanului - din nou

Align Center
Foto- Cristina Aschioape. Beaufort Castle.

Buna vara. Am si uitat cum sa ma loghez pe blogger, spre rusinea mea. N-am mai scris pe blog de multa vreme. Prietenii mi-au reprosat intai chestia asta, apoi s-au lasat pagubasi. Cica am fost ocupata cu altceva. De fat mi-a fost cam lene. Cred ca toti trecem prin perioade in care n-avem chef sa muncim peste program. Un blog e cam munca peste program, iar cand ai doua-trei programe la doua-trei institutii dierite, nu-ti mai vine sa te asezi acasa in fata calculatorului si sa te apuci de scris un alt reportaj, cometariu sau mai stiu eu ce. Ti se evapora frustrarile.
*******
Libanul e frumos vara. E ingrozitor de cald, dar e frumos. Ieri am ost in sud cu fetele - Cristina, Lili si Diana- si cu baietii de la Rotaract Baabda. Beaufort Castle - o fortareata de pe vremea cruciatilor pe care Israelienii au folosit-o pe post de punct de observatie din '82 pana in 2000, dupa ce au bombardat-o bine de tot in razboiul cu PLO.
Un baiat local s-a tinut dupa noi tot timpul vizitei - pentru explicatii: de ce, de unde, cine. Radio shant sau securitatea locala.


Siria. Din fortareata. Foto: Cristina Aschioape.

Am avut si un mic incident la un punct de control al armate. Cum saptamana trecuta niste tineri au cam aruncat cu pietre inspre un punct de control israelian de la frontiera, LAF-ul e cam grijuliu. Ne-au controlat pasapoartele si permisele de rezidenta si toate actele. Nu prea voiau sa ne dea drumul mai departe. Dar baietii l-au sunat, chipurile, pe "Abu Ziz" si s-a rezolvat problema. Am plecat mai departe catre sud, prin sate, dincolo de Litani river, in zona albastra, catre frontiera cu Israelul.

Khiam Prison - inchisoarea in care IDF avea grija de membrii rezistentei libaneze in timpul ocupatiei. Hezbollah a transformat-o in muzeu dupa retragerea isrelienilor din 2000, iar in 2006 IDF a nivelat-o de tot. Pe locul cu pricina sunt ceva rachete si blindate ale Hezbollah precum si munitie israeliena expusa. Si niste gramezi de moloz ramase din razboiul din 2006. Cu toate acestea, ghidul, un fost detinut care a stat 4 ani inchis, povesteste cum a fost torturat. Am filmat toata povestea lui Abu Ali si o incarc, cu permisiunea conexiunii libaneze la Internet din abundenta dumneaei, in urmatoarele zile. Sau saptamani.

In exercitiul functiunii. Observati pozitia de cameraman invatacel.
M-a executat Crstina Aschioape. Zisa Oana.



In cautarea comorii pierdute. Un turist ratacit.
Tot ea, zisa Oana, l-a executat. Mie-mi place bronzul. De Liban, fireste.

Am mai filmat si Fatima Gate, punctul de frontiera dintre Israel si Liban, acum inoperabil. Locul unde tinerii de extrema stanga din Liban mai protesteaza din cand in cand. Am filmat si Israelul vazut din Liban, dincolo de gardul de sarma ghimpata - o lunga intindere de livezi de meri si cateva chibutzuri. Oamenii chiar erau in livada si-si faceau de lucrul campului. Se uitau si ei la noi de partea cealalta a gardului, cum ii filmam din microbuz. Apoi ne-am oprit pe deal la un punct de observatie UNIFIL- unde erau niste baieti indonezieni instruiti sa stea pe tanc, dar sa fie numai un zambet si sa interactioneze prietenos cu populatia locala. Au facut ceva poze cvu baietii de la Rotaract, au zambit frumos fetelor, ne-au strans mana, si s-au jucat cu doi-trei copii carliontati.

Indonezienii prietenosi. Foto: Cristina Aschioape, zisa si Oana.

Am luat pranzul la un restaurant Tasty, pe sosea, gen bodega unde la noi s-ar servi ciorba de burta. Aici se serveau paste si pizza. Pentru ca clientii fideli sunt militarii de la UNIFIL. Cu polonezii de la masa de alaturi nu am interactionat. Erau cam suparati si nu-i instruise nimeni sa fie prietenosi. Sau poate erau in afara programului de lucru. Oricum, cam incruntati.
Chelnerul era un baiat destept, un libanez care stia spaniola si engleza si traducea pentru contingentul spaniol din UNIFIL. Cei doi mexicani din grupul nostru au fost fericiti. Au comandat pizza in limba lor materna.

Apoi ne-am intors la Beirut. Ar fi trebui sa mergem si la Tyr sau la Saida. Si la Qana. N-am mai apucat. Dar pe ele, orasele, deja le stiti. Le-am mai vizitat. Qana speram sa o vedem cu alta ocazie. Soferul n-a avut chef sa conduca pana acolo.


Mijloc de transport. Noi nu radem. La noi in sate copiii circula si pe coada carutei.

Week-endul viitor mergem sa vedem ultimii cedri ai Libanului.

1 comment:

  1. Pt poza cu udrea si ziarul in cauza....SCUZE!!!! Mii de scuze!!! Si cu prima ocazie...ma revansez (daca asta sterge cumva din suparare! si sper ca putin,putin,da)...

    ReplyDelete