Tuesday, October 6, 2009

A mai ramas un an

A mai ramas un an din masterul meu. Si ma bucur acum ca am ales Libanul si nu alta tara din Orientul Mijlociu. Am avut parte in primul an de experiente superbe in materie de viata in tara asta. Nu toate au fost bune si e greu sa te adaptezi de una singura la o tara complet straina, o cultura cu totul diferita de ce ai cunoscut tu pana acum. Dar asta nu insemana ca nu e o cultura frumoasa si plina de emotii, nu rece cum a devenit cea europeana. Daca fac glume si mistouri pe diverse teme, inseamna ca imi place sa traiesc aici. N-am spus niciodata ca urasc tara asta. Dimpotriva. M-am indragostit de ea de cand am vazut-o prima data.

Poate m-am lasata dusa de valul jurnalistic - bad news is good news. La o sedinta de redactie la Now Lebanon se discuta inca si mai dur pe tema Libanului. Colegii mei americani sunt mult mai frustrati decat mine. Dar ce ni se cere la redactie - si stim cu totii cum e presa in toata lumea, nu doar aici - nu are legatura cu vietile noastre personale. Ne place aici. Tara asta iti da viata, te schimba, te maturizeaza. Nu e o viata usoara, dar e o viata care are un sens.

Si stiti ce mi se intampla cand trec cu autobuzul 6 prin Jounieh cand ma duc la cursuri la Byblos? Simt mirosul de man'ouche si de zaatar si vad marea dincolo de restaurantul Makhlouf (al carui patron vorbeste romaneste :)) si sunt fericita ca n-am plecat intr-un oras gri si birocratic precum Bruxelles - unde mi-au spus prietenii ca tot shawarma e cea mai gustoasa mancare.

1 comment: