Monday, December 28, 2009

The year of let go

Cand iti construiesti fericirea pe nefericirea altcuiva, va fi intotdeauna falsa. Nu stiu cine a zis asta dar a zis bine. Oamenii care ii calca ape altii in picioare si se prefac ca au sub talpi petale de trandafiri si nu suflete facute tandari, nu vor fi niciodata fericiti. Pentru ca se mint pe ei insisi. Iar daca atunci cand se uita in oglinda si isi amintesc totul si chiar nu le pasa, e foarte probabil sa fie cazuri patologice.

2009
Au fost rari anii in care chiar am luat decizii drastice. M-am gandit intotdeauna la cei apropiati si la cum ar reactiona ei si cat de nefericiti ar fi. Am luat o decizie drastica, radicala, cand am decis sa fac un master in Liban. Nu regret nici macar o clipa decizia asta. Libanul a fost cea mai frumoasa experienta din viata mea, desi a fost grea. Singura, departe de ai mei, mereu cu grija de a nu le fi o povara. Unii au fost langa mine mereu, asa cum au promis. Altii m-au parasit cand mi-a fost mai greu si cand aveam sufletul mai deschis. Poate nu le-a pasat ca am primit lovitura in plin, dar i-am iertat.
2009 a fos greu. M-a maturizat, am petrecut timp cu mine, m-am inteles mai bine pe mine insami si mi-am dat seama care imi sunt limitele si pana unde pot sa tintesc. In unele aspecte ma subestimasem, in altele dimpotriva. Am invatat cat pot sa indur, am facut experimente cu mine. Dar am inteles ce simt, i-am inteles pe altii mai bine. Am invatat sa nu mai judec in alb si negru si sa apreciez oamenii care au o inima, mai presus de diplome si functii. Oamenii care te iau in brate cand ai nevoie si care te tin de mana cand esti pe punctul sa cazi si chiar te ridica atunci cand esti la pamant.
Profesional vorbind, a fost cel mai frumos an din viata mea. Poate doar 2004 la Jurnalul National, cu primele editii de colectie despre Europa Libera si centenarii Romaniei, a mai insemnat atat pentru mine ca ziarist.
Am trecut prin momente in care poate glontul nu mi-a trecut pe langa tampla, dar era pe teava. Insa m-am intors in redactie si am scris. Nu toate scrierile mele au fost perfecte. Am fost in toate colturile Libanului, si in cele de un pitoresc incredibil, dar si in locurile unde musteste ura. Am intalnit oameni buni si rai, mi-am facut prieteni, mi-am facut si dusmani. Dar stiu acum ca pot. YES, I CAN.

3 comments:

  1. Felicitari! Esti de admirat!

    Iti doresc astfel de realizari, care te fac sa fii mandra de tine, si pe mai departe, le meriti din plin!

    ReplyDelete
  2. felicitari pentru blog, l-am descoperit acum cateva zile si am stat ore bune sa il citesc - de la cel mai recent la cel mai vechi post...

    ReplyDelete
  3. Auch. Ma faci sa rosesc, Florina. :)

    ReplyDelete