Wednesday, January 13, 2010

O seara in Chouf, fortareata druzilor


Unii druzi folosesc si azi portul traditional alb-negru. barbatii salvarii si caciulita alba, femeile basmaua alba. (Poza e furata)

Aseara am baut primul meu matte in Mount Lebanon, la taclale cu o familie druza dintr-un sat pe nume Semkamiye.
Am plecat din Beirut pe la 6 seara sa intervievez un baiat de 24 de ani care a fost in mai 2008 prizonier de razboi la Hezbollah. Asta in contextul in care Walid Jumblatt, pana nu demult in coalitia 14 Martie anti-siriana, s-a reconciliat cu Hezbollah, desi in 2008 se impuscau prin munti.

Capitolul politica interna libaneza e foarte complicat si are o logica extrem de anapoda (desi exista totusi o logica), de aceea pana si pe libanezi ii pierde pe drum.

Druzii au o comunitate pe care din afara multi libanezi o vad inchisa. Mount Lebanon e teritoriul lor, iar Moukhtara, e capitala. Satul din creierul muntilor contine un castel, resedinta familiei Jumblatt, liderii celui mai puternic clan. Istoria familiei Jumblatt este in sine extrem de pasionanta.

E o surpriza ca au acceptat sa vorbeasca cu un jurnalist strain, druzii sunt foarte secretosi in principiu, mi-a tot zis amicii libanezi. Nici vorba.

Am ajuns la vremea cinei la familia Harmouch. Erau toti acasa. Adica bunica, mama, tatal, cei doi fii, una dintre fiice si doua verisoare. Mi-au vorbit despre cum a fost rapit Naji si cum a stat 4 zile legat la ochi in niste beciuri. Pe intuneric, pentru ca in Liban se ia curentul mai abitir ca la noi pe vremea lui Ceasca. Am stat asezati in jurul unei sobe de metal postata in mijlocul casei, mi-au oferit ceasca de matte, o chestie care seamam cu ceaiul, pe care emigrantii druzi au preluat-o de la argentinieni si au adus-o acasa ca s-o faca pana la urma traditionala.

Doamna Harmouch nu s-a lasat pana cand nu mi-a facut o salata taboulleh, cu un patrujel tocat inuman de marunt. Si mi-a pus in fata si o inuman de mare placinta. Am plecat repede, fara sa mananc placinta, cu scuza ca soferul lucreaza peste program si nu vreau sa-l tin prea mult.

Nu mi-a placut matte. Are gust de ceai verde, dar nu strecurat. :))) Iar paiul, care ar trebui sa aiba o mica sita la capat, ... nu o avea.

No comments:

Post a Comment