Monday, February 1, 2010

Cand se prabuseste un avion...


Stiu ca n-am scris despre avionul etiopian care s-a prabusit in Mediterana acum o saptamana. Mi-am zis ca daca tot am avut conjunctivita si nu am fost la fata locului, n-are rost.
Pe de-o parte ma bucur ca am scapat de mers din usa in usa si intrebat familiile cat de indurate se simt. Am urat mereu genul asta de poveste, inca de cand eram la Jurnalul si a trebuit sa intervievez mama unui copil care se sinucisese la Vaslui. Cea mai urata experienta din viata mea.
Asa ca am preferat sa stau acasa cu ochii umflati. M-am uitat insa la televizor, ca tot omul. Concluzia: si la ei ca la noi. Aceeasi poveste: cine era in avion, cine a scapat ca prin urechile acului cand si-a anulat biletul in ultima clipa, talk-show peste talk-show despre cine cere despagubiri, despre posibilitatea unui atac terrorist, de ce pilotului I s-a spus drepata si el a cotit la stanga samd.
Ce mi se pare un pic ciudat in presa libaneza este absenta materialelor despre cei 20 si ceva de etiopieni aflati la bordul avionului. Dincolo de falptul ca multi jurnalisti vorbesc despre “avionul African” care venea de pe “za Black Con tinent”, am observat ca e absolut neinteresant ce se intampla cu trupurile calatorilor etiopieni. NOW Lebanon, nu ca ma laud , a fost sigura publicatie care a pus pe site o lista cu numele pasagerilor etiopieni, majoritatea femei care muncisera ca menajere in Liban si care se intorceau acasa.
Dupa o saptamana in care s-a vorbit despre cutia neagra si cum ea a fost localizata, dar inca e greu de pscuit, timp in care majoritatea pasagerilor dati disparuti stau probabil inca pe fundul marii, rudele etiopiene ale femeilor se plang ca au fost abuzate.
Prima poveste incepe intr-un direct al unei televiziuni libaneze. Repoterul vorbea despre durerea libanezilor care si-au pierdut rudele. Nimic de zis. Dar cand o femeie etiopiana a ajuns din intamplare in cadru. Povestea a facut inconjurul blogurilor din Liban si nu numai.

At Rafik Hariri International Airport, while wailing Lebanese family members were consoled by round after round of politicians, offered food and drink and drip fed information on victims as and when it was received, Ethiopian concerned were sidelined totally.

Desperate women, dressed in the scrubs which often adorn domestic workers, pleaded with authorities for information only to be shepherded into a separate room from Lebanese mourners.

DNA databases that will be used to identify mangled corpses are only being compiled from Lebanese blood samples. No Ethiopian has been asked to participate, even if relatives were on board.A normally well-respected broadcaster conducted a live piece to camera outside a hospital with their Beirut correspondent on Monday night.

An Ethiopian, wracked with grief, unwittingly wondered into shot only to be literally hauled out of view by the Lebanese crew. Had she been Lebanese, it is unthinkable she would have been treated like this.

Iiar in ultimele zile au aparut si alte marturii:
According to Mebrat, when she other women arrived to the airport they saw Lebanese who had lost loved ones yelling at the Ethiopian women who were also mourning the deaths of their friends.

2 comments:

  1. trsit... sunt fara cuvinte...

    ReplyDelete
  2. Stiu, Emil. E trist. Dar sunt si mai triste povestile care incep "o alta menajera s-a sinucis azi in LIban". Se intampla in medie o data pe saptamana. Promit ca scriu maine despre asta. Nu-mi vine sa cred ca am ratat subiectul asta.

    PS. CUm merge cu Amin Maalouf? :)

    ReplyDelete