Monday, February 1, 2010

Libanul si democratia populara

De cand am ajuns in Liban am tot auzit prieteni crestini inca ancorati in resentimetele razboiului civil vorbindu-mi despre cum musulmanii vor "sa puna mana pe Liban si sa impuna un regim islamic fundamentalist" si cum crestinii se tot chinuie sa mentina democratia si libertatea. Hm.

In ultima vreme ideea de reforma a sistemului politic bazat pe comunitati religioase (asa-zis-ul sectarian system ) si inlocuirea lui cu un sistem secular, o democratie populara mai bine-zis, a venit din partea lui Nabih Berri, presedintele Parlamentului si liderul fostei militii siite Amal, actulamente partid politic.

Toata lumea a fost impotriva ideii. Inclusiv colegul de alianta , Michel Aoun. Asadar, sa fie democratie, sa renuntam la sistemul bazat pe confesiuni, dar sa nu fie propusa democratia asta de siiti.

Azi ma uitam prin ziare (si prin alea libaneze, ca m-am saturat sa citesc tabloidele romanesti, care imi ofera mai mereu surprize neplacute). Un alt lider crestin, fost sef de militie, Samir Geagea, zicea ca nu e de acord cu democratia populara in tara asta pentru ca "s-a stabilit deja sistemul de power-sharing intre confesiuni".

Deci toata retorica si toata poliloghia "noi, crestinii ultimul bastion al democratiei si libertatii in Liban" era doar retorica.

Motivele sunt foarte clare. Razboiul civil s-a terminat in Liban, dar razboiul demografic continua. O democratie populara, cu vot direct, i-ar aduce pe crestini in pragul falimentului politic. Populatia musulmana a Libanului e mult mai numeroasa decat cea crestina, ritmul cresterii demografice e mult mai ridicat. In acelasi timp multi crestini aleg sa plece din Liban din motive economice, fapt care le ia dreptul de vot (in Liban diaspora nu voteaza).

No comments:

Post a Comment