Sunday, April 11, 2010

Amintiri din razboiul civil

Maine se implinesc cei 35 de ani de la declansarea razboiului civil libanez. Drept pentru care l-am obligat pe Marius, sotul prietenei mele Patricia, sa imi povesteasca. Nostalgia s-a instalat repede, asa ca povestile lui au fost spuse in timp ce rasfoia cele doua albume cu fotografii din copilarie.
Marius ar fi vrut sa devina preot, dar ii place si Deep Purple, poarta ciocate si, pana nu demult, avea si plete. :D Obisnuiam sa ma cert cu el indelung pe ideea mea naiva de "peace building" si de "conflict resolution".

E nascut fix in 1975, la trei luni dupa ce a inceput razboiul. Si pana cand nu s-a terminat, in '90, n-a vazut vestul Beirutului si nici vreun musulman. Libanul lui avea in jur de 2000 de kilometri patrati si era controlat de Lebanese Forces, cea mai puternica militie crestina. Un stat in toata regula: oameni mergeau la lucru ca in orice tara linistita. Luptele s-au dat rar in zona de Nord a Beirutului. Bataliile s-au dat la granite, in cartierele crestine care se invecinau direct cu cele musulmane. Fapt pentru care multi crestini s-au refugiat in zona de nord, unde viata era cat de cat linistita.

Bombardamentele grele pe care si le aminteste Marius au avut loc in 1989-1990. Era elev la seminarul teologic si cand a inceput bombardamentul toti cei din manastire s-au refugiat in pivnita. Acolo au stat o saptamana. Apoi a mai ost un bombardament. De data asta a durat 4 luni. Marius inca mai are fotografii din subsolul blocului unde se refugiase toata familia, cu un televizor si niste saltele.

Uneori tirul de artilerie se oprea cam pentru jumatate de zi si atunci ieseau libanezii sa se aprovizioneze. Uneori, insa, se inselau. Li s-a intamplat lui Marius si familiei lui. Doua bombe au aterizat oe masina lor: una pe portbagaj si alta pe capota din fata. Inauntru erau el, mama, tatal, unchiul, matusa si fratii mai mici. I-a pazit Dumnezeu. Au scapat fara nici macar o zgarietura.

Pe tatal lui Marius, Maroun, insa Dumnezeu l-a ferit mai putin. Inginer in armata libaneza, a ost rapit de doua ori: odata de o grupare paramilitara scindata din armata - l-au salvat arhiepiscolul de Tir si Yasser Arafat, si a doua oara de Lebanese Forces, pentru ca nu a vrut sa se alature militiei (e varianta oe care mi-a povestit-o Maroun). A albit brusc dupa un bombardament, cand o ghiulea a rupt o stanca la Nahr el Kalb iar bucata uriasa de munte a cazut chiar pe masina lui.

In Liban sunt baieti care au pus mana pe arma la 13 ani si sunt mandri de asta. Marius insa a ales sa spuna o rugaciune in loc sa ucida si pentru asta are tot respectul meu.

No comments:

Post a Comment