Tuesday, April 13, 2010

Viza de student in Liban

Azi m-am simtit ca in Caragiale. Parol. Numai in Romania se mai putea intampla asa ceva.

M-am dus sa-mi refac permisul de student ca orice amarat de student strain. Am cerut adeverinta de la univeristate cum ca sunt inscrisa in anul universitar blablabla, am ridicat-o vineri. Dar, atentie!, adeverinta nu e de ajuns. Pe spatele adeverintei ai nevoie de o apostila de la ministerul Educatiei (care e la celalat capat al Beirutului).

M-am trezit la 6, am ingurgitat niste ness (ca nu reusesc sa inghit de dimineata cafea arabeasca cu hel, o chestie de o amareala incredibila), si am pornit cu atobuzul 6 catre centrul Beirutului. Am ajuns pe la 8 si jumatate (pentru ca, evident, autobuzul a stat o gramada pe autostrada blocata) la Ministerul Educatiei, biroul "Apostile pentru studenti straini" (traducerea este foarte aproximativa), dupa ce aproximez din afisele scrie in araba, ilustrate cu sageti, ca ele ar duce catre cel mai cautat birou.

In camaruta cu pereti albi si goi se afla doua birouri asezate in forma de L, in jurul carora se tot invartesc trei domni scrobiti.Pe birouri nimic: nu tu calculator, nici telefon, doar cateva hartii si cate o stampila.
Primul domn, cu o mustata alba deasa, imi cere in araba adeverinta, o intoarce pe dos si ii pocneste o stampila, asa, cu sete. Apoi scoate un timbru dintr-un sertar, il linge pe verso, si-l ataseaza si pe el adeverintei. Apoi inmaneaza hartia colegului de la biroul perpendicular pe al sau. Al doilea functionar o ia, o intoarce pe verso si mai pocneste cu sete o stampila. Apoi semneaza.
Domnul cu mustata alba si deasa imi zice "alef w hamsmie". 1500. Ii dau echivalentul unui dolar si imi imaginez ca imi returneaza hartia. "Wait half a clock", imi zice de sub mustata. "Half an hour?" intreb ca prostul. "yeees".
Al treilea domn a stat tot timpul pe un scaun langa personajul cu mustata, care pare sa fi fie seful.
Ies, astept pe hol. Intre timp mai apar vreo 3 studenti de la aceeasi univeristate, trec prin aceeasi poveste.
La 9 fix, al treilea domn se face util si ne face un semn insotit de un "ihm" sa intram. Sunt strigati pe rand cei 3 studenti cu nume mai arabesti decat al meu. Cand ajunge la hartia mea, domnul cu mustata se poticneste un pic, se uita la mine si-mi face semn sa imi iau hartia. Era un nume complicat si nu s-a in josit sa greseasca.

M-am uitat pe verso, ca sa vad ce anume au adaugat in timp ce noi stateam pe hol celor doua stampile pocnite cu sete cu jumatate de ora mai devreme. Nimic.

No comments:

Post a Comment