Thursday, July 29, 2010

Bashar la Beirut, pentru prima data dupa asasinarea lui Rafik Hariri

Pe strada nu se simte incordarea. Si totusi. Lumea se intreaba ce i-a apucat pe liderii astia ai miscarii 14 Martie care au iesit in 2005 in strada ca sa-i dea pe sirieni afara din tara lor. Altii spun ca fara cooperarea lui Bashar al Assad, Tribunalul Special pentru Liban nu poate functiona. Rezultatul cooperarii insa va fi gasirea unui tap ispasitor (cine altul decat Hezbollah - deja au aparut informatii despre cumnatul lui Imad Mougnieh care ar fi fost implicat in asasinarea lui Hariri).

Saad Hariri: "Saudi King Abdullah bin Abdul Aziz al-Saud and Syrian President Bashar al-Assad's visit to Lebanon on Friday brings considerable stability to the country after the regional tensions." 

Falangele crestine se uita in alta directie scarbite.  
Avem o "poveste de dragoste cu macelarii", scrie un activist pe blogul Fortelor Libaneze.

Presa e cu summitul istoric pe prima pagina. Libanezul de pe strada se simte prizonierul unui gen teatral hibrid, o melodrama combinata cu tragedie si, uneori, chiar comedie. Unii urla patimasi cand aud de Siria, altii rad in hohote, altii imi spun ca le e greata. 

Si totusi, la sfarsitul zilei, isi venereaza liderii politici de parca ar fi niste zei. 

Dar dincolo de asta, sunt de acord cu Hariri. Libanul are, poate, mai multe de castigat din cooperarea cu Damascul decat din a-l acuza pe Bashar al Assad in fata unui tribunal international de asasinat politic.
 

No comments:

Post a Comment