Friday, July 9, 2010

Mesterii din Kherbet Selem

Leii lui Houssein care strajuiesc intrarea in curtea vilei.

Houssein cu uliul, in foisorul din gradina.

Vorbeam mai zilele trecute cu un coleg ca noi am ajuns sa vedem Libanul altfel. Locuri si aspecte pe care un expat care lucreaza intr-o companie de IT, spre exemplu, nu le vede. Saptamana trecuta am fost la Kherbet Selem, un sat la sud de Litani, in zona patrulata de Castile Albastre. Soldatii francezi fusesera atatcti de sateni pe motiv ca erau prea multe masini ONU in zona. Situatia e cam maro cu trupele de mentinere a pacii. Ne-am dus si noi ca tot ziaristul sa intrebam de ce a sarit Hezbollahul pe UNIFIL cu pietre si ciomege. Dar asta e alta poveste.

In timp ce il asteptam pe primar in fata primariei inchise (in Liban institutiile de stat se inchid la ora 2 dupa-amiaza) ne uitam pe dealuri. Si vedem o casa imensa cu doua steaguri braziliene fluturand pe acoperis. Era hat pe varf de deal si tot vorbeam: "a cui o fi?"

Primarul, un omulet de vreun metru si jumatate cu tot aurul pe el se da jos de pe scuter, ne invita in primarie, ne povesteste cum soldatii "aroganti"au vrut sa perchezitioneze o casa in Kherbet Selem (unde de altfel anul trecut a explodat un depozit de armament al Hezbollah) si apoi ne invita acasa la un prieten sa ne arate ce opere de arta produc satenii lui.

Asa am ajuns pe vraful dealului la vila cu steaguri braziliene (semn ca proprietarul tine cu Brazilia la Cupa Mondiala). Houssein, un tip la vreo 50 de ani, a proiectat si construit vila impreuna cu varu-sau, Ali. E o casa protocalie precum argila, rotunda, cu doua etaje, imensa, cu piscina in curte, gradina, un foisor din beton din care poti sa vezi intreaga vale si sa stai in bataia vantului, un alt foisor in gradina din spatele casei sub care vrea sa amenajeze o mini-cascada. Casa e de beton, dar iti da impresia ca ar fi de lemn. Houssein e cunoscut pentru mestesugul lui de a turna betonul in asa fel incat sa para lemn cand se usuca.

Sufrageria lui Houssein.

Garajul lui Houssein, cu mobila "antique"

Houssein munceste de l-a 13 ani in cosntructii. Nu e arhitect, nu s-a dus la scoala decat ca sa invete sa scrie si sa citeasca. Si el si varu-sau, insa, sunt capabili sa construiasca orice. Chiar si o sufragerie care iti da impresia ca esti in castelul de la Beiteddine.

Varul Ali si-a facut casa mai jos de Houssein. Un palat. La propriu.

Palatul lui Ali. De locuit.



Casa lui Ali e replica unui castel din povesti. Din cele cu printi si printese. Te si astepti ca din turn sa vezi iesinf vreo printesa. Doar sculpturile din gradina, multe din ele cu chipul lui Hassan Nasrallhah, iti amintesc ca esti in Sudul Libanului si te fac sa te intrebi de unde vin banii.

Efigiile din curte.

O intrebare pe care nu poti s-o pui in Kherbet Selem. Nu poti decat sa multumesti de ospitalitate, pentru cafeaua cu hel, narghilea si pepenele galben cu o savoare locala ("E bio, domnisoara!"). Sa admiri frumusetea de uliu pe care Houssein il tine si sa pleci mai departe spre Beirut. Coplesit.

5 comments:

  1. Likewise, maestre! Mi-a placuta aia cu radio Erevan! :))))

    ReplyDelete
  2. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  3. Citesc de ceva vreme blogul tau si a inceput sa ma prinda aceast "unghi" despre Liban. Am citit si articolul din Now si senzatia este de lumi paralele. Fain!
























    f

    ReplyDelete