Friday, August 6, 2010

Future Cafe - Un fel de Cafe PNTCD :)



Am gasit birtul asta la un colt de strada in Aicha Bakkar, un cartier in majoritate sunit din West Beirut dar unde s-au mutat si ceva siiti in ultimii ani (de unde si niste batai si imnpuscaturi ori de cate ori sunt alegeri, e numit un prim-ministru, un presedite al Parlamentului, tine Saad Hariri un discurs sau e vreo stire controversata la televizor).

Cand am trecut prima data pe la Future Cafe eram in cautarea casei strazii unde fusese impuscata o femeie in timpul unor "batalii" electorale intre sustinatorii lui Nabih Berri (presedintele Parlamentului) si ai lui Saad Hariri (prim-ministrul) acum un an. Femeia era in balcon si striga la omul ei sa intre in casa mai repede pentru ca ii vedea pe baietii cu pustile venind de dupa colt.

Cafeneaua avea fete de masa  galbene, pereti pe care vopseaua afumata luase o culoare cenusie, zeci de fotografii ale Beirutului vechi si ale politicienilor de odinioara si ale fostilor proprietari, si doar un client care savura un pepsi si o cafea minuscula, tare, cu miros intepator de condimente.

Era cald. O arsita de dupa-amiza august, cand in Beirut putini ies din micro-universul casnic sau de birou cu aerul conditionat setat la 16 grade, pentru ca afara abia poti respira aerul incins. Dar barbatul din cafenea purta un costum gri, iar doua broboane de sudoare de pe frunte se transformasera in doua paraiase care se scurgeau deja pe tample. Asa ca pana la urma a facut ceea ce nici un gentleman nu face vreodata : si-a scos haina si a ramas in camasa.

Muhammad Abdul Latif Saydoun rade stirb. Vine in fiecare dupa-amiza sa joace carti cu amicul lui. Carciuma e in acelasi loc inca din 1948, cand nationalistii arabi se adunau aici sa discute politica presedintelui egiptean de la acea vreme, Abdel Nasr, liderul pan-arabismului si al unei tari care nu a mai fost niciodata ce era in vremea lui.

Future Cafe a acum locul in care se aduna sustinatori ai miscarii Future condusa de Saad Hariri, ajuns in politica pentru ca e urmasul fostului premier Rafik Hariri, asasinat in 2005. Fotografii ale lui Rafik Hariri sunt expuse de altfel pe unul dintre pereti. De ce Rafik Hariri? Pentru ca in viziunea vechilor pan-arabisti si nationalisti si Hariri tatal ave aun plan sa uneasca toti arabii sub aceeasi umbrela dar n-a mai apucat, saracul.

Acum le e greu sa spuna pe cine sustin. Dar pentru ca sunt suniti, trebuie sa sustina in continuare Future Movement, sigura grupare politica care reprezinta in sistemul politic libanez interesele acestei comunitati religioase. Desi, prin definitie, nationalismul arab e o miscare seculara, pornita inca de pe vremea Imperiului Otoman de arabii crestini aflati in minoritate sub domnia unei majoritati turcesti sunite.  In Liban, pe la 1940 roata se intorsese. La putere erau crestinii sustinuti de francezi, iar musulmanii, fie suniti, fie siiti aveau putine drepturi politice. Sau chiar deloc. Nationalismul arab al lui Nasr le-a oferit la vremea respectiva suportul ideologic de care aveau nevoie sa isi ceara drepturile.

Muhammad Abdul Latif Saydoun m-a lasat sa fotografiez un pic localul, inainte ca patronul sa apara. Intre timp i s-au alaturat si cativa vecini nostalgici si un batran al strazii. Saydoun nu m-a lasat sa plec pana cand nu mi-a oferit o sticla cu apa din frigider.
"Dar nu e localul dumneavoastra" am zis.
"Nici n-o sa-si dea seama. Si-apoi asa e la noi. Welcome to Lebanon!"

Saydoun era poreclit Alsok pe vremea razboiului civil. Era un fel de lider de cartier. De aceea nici acum nime nu-i iese din cuvant.

1 comment: