Friday, March 22, 2013

Cei doi ani s-au facut aproape cinci



Furtuna de nisip in Liban. Ceea ce inseamna ca la Tripoli, Liban nu Libia, va fi liniste. Lunetistii din cartierele  rivale sunite si alawite vor merge la o bere, din cauza conditiilor de vizibilitate redusa. Si totusi, in Liban n-a fost declarat cod galben.
Goooooood morning, Beirut! The weather is stormy today, but hot as hell for a day in March. 30 degrees Celsius. And I have spent almost 5 years in this country.

Beirut nu-i Saigon si Libanul nu-i Vietnam. Desi, daca ma uit la stirile de seara ale vreunui canal european - ca romanesc n-are rost sa mai zic. Liban, Libia, Tripoli, Beirut tot o apa si-un pamant - vezi doar atentate in Siria, Islamisti, bombardamente la granita dintre Liban si Siria, ultimatumui intre Free Syrian Army si Hezbollah etc.

"Vai, fata, dar cat mai stai acolo?" sunt intrebata. Pai nu stiu. Chiar nu stiu. Pentru ca nu simt ca mai am loc acasa.

Mi-am sfatuit o prietena, care a facut un master in Middle Eastern Studies si a acoperit ca editor de stiri Liban, Siria si Egipt tocmai momentele incendiare ale Primaverii Arabe, sa se intoarca in Romania. Mi-am inchipuit ca va fi primita cu entuziasm, dat fiind ca putini in Romania au experienta ei.

Mi-a venit ideea dupa ce, bine intentionata si cu rar un avant patriotic, am incercat sa intervievez pentru publicatia la care lucrez un analist politic roman. Unul dintre cei mai mediatizati analisti politici de la noi. Nu spui cine, persoana importanta. Si am ramas traumatizata de aroganta, lipsa de informatie si logica simplista. Sunt convinsa ca e important sa stim ce se intampla cu cravata mov a lui Traian Basescu - ca sa nu mai vorbesc despre lungimea fustei Elenei Udrea - dar poate e important sa stim ce se intampla in jurul nostru.

Poate tendinta de a ne barfi unii pe altii si de a ne critica unii pe altii, noi cu noi, in gradina noastra carpatica, atat de stramta, ne impiedica sa facem acei pasi inainte de care avem atata nevoie. Suntem atat de preocupati de can-can-uri incat uitam si de foame. ne plangem ca, "elevii de licei fac sex in grup", dar nu dam doi bani pe ei cand chiar se duc la scoala si dau rezultate.

 M-am inselat. Tanara absolventa nici n-a fost bagata in seama. Inca isi mai cauta un loc de munca. O fi trebuit sa isi dea doctoratul in ce culoare are cravata lui Traian Basescu. Era mai bine sa nu se gandesca sa se intoarca acasa.

Da, fata, mai stau aici. Pentru ca, in ciuda faptului ca din cand in cand sunt retinuta de diverse grupari non-statale si ca din cand in cand  masina unui sef la serviciilor de securitate explodeaza la doua strazi de unde locuiesc, ma simt mai acasa si viitorul imi e mai in siguranta decat in garsoniera mea din Militari.



No comments:

Post a Comment