Thursday, May 30, 2013

Dictatura pe intelesul tuturor



Iar ma uit la stirile externe scrise de niste site-uri de acasa si la niste analisti care isi dau cu parerea dupa ce au vizitat niste muzee in Siria si, evident, ma enervez. Ma enervez cumplit nu pentru ca unii habar nu au despre ce vorbesc, ci pentru ca e vorba despre tara mea si despre iresponsabilitatea modului in care e transmisa informatia in stil papagal.

Mi se pare strigator la cer ca niste oameni sa numeasca in editoriale si analize niste mici lideri de partide romanesti dictatori pentru ca ingradesc libertatea de exprimare a membrilor si sa isi exprime in acelasi timp admiratia fara de Bashar al Assad. Nu vorbesc despre tineri de 20 de ani care n-au apucat sa experimenteze pe propria piele ce a insemnat sa fii pionier inainte de '89 si sa ti se spele creierul cu istoria tarii trecuta prin filtrul implinirilor marete. Vorbesc de oameni ai caror parinti si rude au fost la un pas de inchisoare pentru ca nu erau "pe bune" cu regimul comunist.

Poate ar trebui sa citeasca aticolul scris de colega mea Farah As Sayyed (un pseudonim, fireste). Mie mi s-a facut pielea de gaina si m-a facut sa-mi amintesc cum recitam cu totii, ca niste  robotei, poezii patrotice dedicate conducatorului iubit. Am intalnit oameni cu povesti mai grele decat a ei. Am intalnit oameni care au fost batuti, violati, arsi cu tigara in partile intime, electrocutati, batuti cu bocancii in gura in beciurile regimului Assad. Am intalnit femei ai caror soti au fost saltati in miez de noapte si disparuti au ramas.

Am intalnit si mame de martiri ai hezbollahului care si-au primit baietii plecati in Siria la lupta in sicrie. pentru ca tinerii astia care au murit la Qusair au fost trimis la lupta gratuit, cu usurinta, de parca se duceau la un meci de fotbal, nu sa moara pe campul de lupta. De ce a aparut Bashar al Assad la al Manar? Nu ca sa vorbeasca despre rachetele rusesti pecare nu va avea curajul sa le foloseasca niciodata - daca o face, e terminat.  Ci ca sa le multumeasca siitilor libanezi pentru ca lupta ca sa ramana el presendinte. Pentru ca ieri o brigada Hezbollah a dezertat si s-a intors in Liban, iar familiile luptatorilor au fost arestate. Pentru ca dupa ce niste rachete au aterizat in cartierul Hezbollahului la Beirut, lumea a inceput sa vorbesca despre cum nu era cazul sa se bage Nasrallah in treaba lui Assad. Assad a aprut la Al Manar, televiziunea Hezbollahului, ca sa-i linisteasca pe siiti. Daca voia sa vorbesca despre rachetele rusesti si despre un front deschis cu Israelul, mergea la Russia Today.

E posibil sa te uiti la Siria si sa nu iti dai seama ce se intampla in interior, dupa ce ai trecut prin decembrie 1989? Sa nu stii ca inchisorile sunt pline de detinuti politici, ca toti intelectualii au fost decimati, ca motivul pentru care razboiul civil a ajuns in statdiul de azi este ca toti liderii opozitiei siriene laice au fost inlaturati, exilati, sinucisi? E greu de inteles de ce dupa decenii de indoctrinare, tinerii sirieni s-au intors la imam si la moschee in loc sa aiba preocupari renascentiste? E greu sa intelegi ca atunci cand nimeni nu iti vine in ajutor, cand ai senzatia ca restul lumii te-a parasit, te intorci catre Dumnezeu, asa cum il stii tu de la bunicul tau, la cartile sfinte -oricare ar fi ele - pentru ca doar ele iti dau forta sa lupti pentru propria libertate?

Suntem atat de mici incat sa nu ne amintim? Atat de amnezici si dependenti de vorbe goale si divertisment incat nu mai avem capacitatea sa intelegem ce se intampla in jurul nostru? 

No comments:

Post a Comment