Wednesday, September 11, 2013

Sudul Libanului- Partea a II-a

Sudul Libanului mai e poreclit si Hezbollah Land. Asa e cliseul: daca e la sud de Litani, e zona siita controlata de Hezbollah, desi in zona locuiesc si suniti si crestini. Sudul Libanului e una dintre acele zone unde un strain nu are cum sa se simta intru totul binevenit. E un fel de mini-Coreea de Nord: lumea iti zambeste frumos, te invita sa admiri peisajul, dar nu iti comunica nimic altceva decat “welcome, welcome!” Te invita la pranz, discuta banalitati si apoi te trimit acasa asa cum ai venit.

Odata ce traversezi Litani, parca treci intr-un alt Liban. Intai, dealurile sunt golase, de un portocaliu arid. Dar dupa ce treci de Marjayoun, un orasel cu populatie majoritara crestina, peisajul se schimba. Totul devine mult mai verde, livezile de maslini sunt mai mari si mai dese, pana cand, in drum catre fermele Shebaa, in Sud Est, dai peste livezi de rodii si de smochini.  



Pe drum, trecem pe langa doua baze militare ale Castilor Albastre, una a indonezienilor si una a spaniolilor.


In Ebel al Saki, un satuc asezat in apropierea soselei principale, un localnic intreprinzator a construit un hotel si un bar –singurul din zona- pentru soldatii UNIFIL care vor sa vada un meci de fotbal si sa bea o bere. In jurul hotelului si barului, au rasarit ca din pamant si cateva magazine care vand de la uniforme militare si camera foto, la napolitane si ochealri de soare.  Au rasarit si vanzatoarele in fustite mini si bluze de dantela machiate si coafate ca pentru dus la nunta.  Multe dintre fetele din sat, de altfel, s-au maritat cu soldati si au plecat fie in Danemarca, fie in Spania.





Hebarieh, tinta vizitei noastre, e  un sat sunit – in sudul Libanului locuiesc in jur de 50 000 de suniti, alaturi de shiiti si crestini –  asezat pe coasta unui deal, unde casele, construite in panta, se pierd printre copaci, lucru rar intalnit in Liban. Asezarea satului si livezile lui l-au facut pe vremuri, cand Libanul avea rezistenta comunista iar Hezbollahul nu exista, o locatie strategica. Multi dintre barbatii de varsta mijlocie din sat au stat ani in sir in inchisoarea Khiam, unde erau tinuti in tipul ocupatiei israeliene luptatorii rezistentei libaneze luati prizonieri.



Rajai Abu Hamin e seful pratidului communist Libanez in zona Hasbaya. A stat si el la Khiam 8 ani si povesteste ca mai are din cand in cand cosmare cu bataile pe care le-a indurat legat de un stalp in curtea inchisorii. Omul spune ca a ramas communist pana in maduva oaselor. Are in sufragerie o fotografie imensa cu liderul socialist din Venezuela Hugo Chavez si e fericit ca vin din Romania. Pentru el, o tara din Estul Europei, fie ea si prinsa in vartejul capitalismului in ultimii 20 de ani, e un model de impliniri marete. N-am vrut sa-l dezamagesc si sa-I povestesc ca inchisorile comuniste nu sunt mai prejos de cele siriene.

Sotia lui nu poarta val ca toate femeile din sat, iar la Rajai acasa poti sa bei o bere. Partidul lui e aliat electoral cu hezbollahul, ca asa-I viata in Sudul Libanului. N-ai cum sa ajugi consilier local in satul tau daca nu te faci frate cu cine trebuie sa te faci frate. Acum doi ani, Rajai milita pentru un muzeu al rezistentei comuniste in sudul Libanului, gelos ca Hezbollahul tocami deschisese la Malita un parc al rezistenti islamice. Rajai, care luptase in rezistenta comunista, era furios ca nu putea deschide si el un muzeu, mai ales ca Rezistenta Libaneza,  si nu cea Islamica, aparase prima Libanul.

In 2013, e un alt om. Conduce un X5 si lumea prin sat deja a inceput sa vorbeasca. “Ce lider communist e asta cu masina de lux?”

Sunt lucruir pe care Rajai le spunea acum doi ani si pe care azi nu le mai spune.  Acum povesteste despre cat de pregatit e hezbollahul sa infrunte Israelul, si ca nu conteaza ca lupta si in Siria, poate sa apere doua fronturi.

Imamul satului, Sheikul Abdel Hakim Atoui, pe care l-am gasit prasind in gradina, are alta parere. Omul face parte din Jamaa al Islamiya, e impotriva implicarii hezbollahului in Siria. A fi imam sunit intr-o zona controlata de Hezbollah nu e usor lucru. Cand tu tii partea revolutiei in Siria si adapostesti refugiati suniti, iar militia care iti controleaza satul lupta de partea lui Assad, e greu sa tii calea de mijloc. Si totusi, e liniste in Hebarieh. Lumea isi vede de treaba, desi simte ca e posibil ca razboiul sa se abata iar asupra lor. “Siitii isi fac bagajele sa se mute la Beirut. Dar nimeni nu mai are siguranta ca poate gasi un refugiu in Liban,” explica sheikul. “Ne-om muta cu totii. Daca ne bombardeaza aici plecam in Valea Bekaa, daca or bombarda si acolo, plecam la Tripoli.”

De partea siita, situatia e mult mai dramatica. Multi locatari din suburbiile de sud ale Beirutului, unde doua atacuri cu masina capcana au facut zeci de victime, s-au mutat in satele natale. Dar cand a inceput discutia despre un posibil atac al SUA in Siria, oamenii s-au panicat din nou.

Atunci cand esti femeie, e mai usor sa stai la o cafea amara cu o doamna. Altminteri, e greu sa scoti o vorba de la sateni. Badia e o femeie intre doua varste, divortata, care a lucrat ca ziarista o vreme. E suparata foc. “Nimeni n-o sa vorbeasca aici. Toata lumea o sa-ti dea discursul de partid: nu ne e frica de nimic si rezistam pana la moarte. Dar iti spun ca toti vecinii mei din Dahieh, care au avut case pe aici, si-au luat valiza si-au venit la tara. Acum, insa, nici aici nu mai e sigur. Unde sa ne ducem? Treaba asta cu Siria a  incurcat lucrurile de tot. Daca Americanii ataca Siria si Israelul ataca Sudul Libanului, noi unde o sa ne ducem? Ne aruncam in mare!”  Badia e intrerupta desunetul telefonului mobil. “Eh, mama, nahna bil bahr! [Da, mama, in mare cu noi!]”, o aud spunand.

1 comment: