Monday, October 20, 2014

Cine face legea la frontiera dintre Liban si Siria



Despre Arsal am mai scris. E un sat locuit de suniti aflat la granita dintre Liban si Siria, la poalele muntilor Qalamoun. Dupa ce a inceput revolta siriana, intreaga regiune, practic o enclava sunita in mijlocul unei regiuni locuite de siiti si controlata de Hezbollah, a devenit un safe haven pentru refugiatii sirieni goniti din orasele din apropierea granitei de bombardamentele armatei siriene. Odata cu refugiatii, insa, prin granita poroasa folosita de mai bine de 3 decenii de catre contrabandisti, au trecut si cateva grupuri de rebeli. La inceput a fost Armata pentru Eliberarea Siriei, un grup de dezertori din armata siriana si cativa baieti care li s-au alaturat ca sa lupte impotriva lui Assad. Apoi li s-au alaturat si alti suniti libanezi, veniti din Tripoli si Akkar, regiunea muntoasa din nordul Libanului, si localnici din Arsal. Dar odata cu radicalizarea gruparilor de rezistenta anti-Assad in intreaga Sirie, si gruparea din Arsal s-a scindat si o parte dintre luptatori s-au alaturat Frontului Al Nusra, pentru ca pe la mijlocul lui 2014 o parte din luptatorii Al Nusra Front sa se gandeasca sa-si spuna ei, de la sine, ISIS.
****


In Arsal, nimeni nu auzise si nu vazuse nimic.
Barbatul si femeia aveau hainele ponosite si prafuite. Veneau de la camp si parcasera camioneta in fara unuia dintre magazinele din centrul satului. Au ridicat initial din umeri. Sigur, auzisera  ca disparusera trei adolescenti, ca fusesera luati de acasa in toiul noptii, torturati o zi intreaga si apoi eliberati. Dar nu voiau sa se amestece in treburile altora.
La inceputul lui iunie 2014, oamenii erau foarte tensionati in Arsal. Erau alegeri prezidentiale in Siria. Unii dintre refugiatii din sat voiau sa se duca sa voteze pentru ca le era teama ca familiile ramase acasa ar fi avut de suferit daca nu se intorceau. Dar consiliul local le interzisese sa treaca granita.
Inainte ca sotii sa aiba timp sa deschida bine gura si sa explice cat stiau si ei despre tinerii rapiti, un tip in haine civile, cu un walkie-talkie in mana se apropie si se opreste amenintator chiar langa ei.  Isi ridica sprancenele si ridica barba catre femeie. « Am auzit doar la stiri ca s-a intamplat, » spune ea inainte sa se intoarca brusc si sa plece.
Stirea fusese data, intr-adevar, de toate posturile TV si ziarele din Liban. Agentia de stiri nationala anuntase cu doua zile in urma, intr-o duminica, ca un grup de barbate inarmati, presupusi a fi luptatori ai Frontului Al Nusra, rapisera trei baieti din Arsal si ii torturasera pentru ca ar fi furat o motocicleta. Rapitii, toti sub 17 ani, statusera in captivitate de la 9 seara pana la 4 dimineata si fusesra aruncati dintr-o camioneta in mers in centrul satului. Aveau toate degetele rupte. Nu era primul si nici ultimul incident de acest fel.
 La inceputul lui mai, partu sirieni fusesera luati dintr-o tabara de refugiati. Un grup de barbati inarmati patrunsesera in tabara cu o masina de teren si ii luasera pe cei patru tineri originari din oraselul Qara din regiunea Qalamoun.  De atunci nu se mai auzise nimic de ei.
Dar in Arsal oamenii refuzau sa vorbeasca despre rapiri. « Am auzit si noi la stiri, dar nu cred ca e adevarat. Nu stim cine sunt oamenii astia [rapitorii]. Probabil sunt sirieni, » incearca sa explice un domn in varsta cu jJalabieh peste care poarta haina de la un costum . « Pana la urma poate au meritat. Nu stim in ce erau bagati, » a adaugat el inainte sa ne intoarca spatele, deranjat de atatea intrebari.
Primarul Ali Hojeiri era in birou cu o cescuta minuscula de cafea traditionala. Jura ca la el in sat nu s-a intamplat nimic. Vorbea in propozitii scurte, grabite. “N-am nicio informatie,” insista el. Nu fusese nicio bomba ratata la marginea satului in apropierea barierei armatei asa cum anuntase presa, iar impuscaturile de seara dinainte fusesra intre un baiata care se insurase fara voia parintilor miresei. « Fratii fetei i-au urmarit si au aruncat cu dinamita in camioneta mirelui. Nu s-a intamplat nimic iesit din comun. Presa a exagerat incidentul.”
Hojeiry n-a vrut sa spuna cine erau baietii rapiti si unde locuiau. “Nu stiu. Nimeni nu stie. Noi nu ne amestecam. Erau sirieni. Nimeni n-o sa va spuna nimic,” insista primarul. “ Nu e niciun reportaj aici. Ati venit degeaba.” 
 Viceprimarul, care intrase intre timp in birou, incearca sa-l calmeze pe primar si-l atentioneaza sa-l lase pe el sa se descurce cu presa, ca nu e bine sa gonesti ziaristii, ca-ti faci o imagine proasta si apoi ai de suferit. Ahmad Fleeti explica apoi ca tinerii fusesera rapiti in legatura cu un camion cu tigari de contrabada. « Cineva a deschis focul asupra camionului, soferul a fugit, camionul a fost jefuit si tigarile au fost vandute prin sat. Probabil ca i-au luat pe baieti ca sa-i interogheze. » Hojeiri intervine : « Noi nu ne amestecam  in chestii din astea. »
Fara sa-l bage in seama pe primar, vicele spune ca n-au mai avut politie ca lumea insat de cat era presedinte Camille Chamoun, adica de prin anii ‘50. Legea o fac clanurile,  continua el. « Aici avem doar justitie privata. Crima e razbunata cu alta crima, cu exceptia situatiei cand familia criminalului plateste cu bani grei. Cand au inceput sa vina sirienii, a trebuit sa urmeze si ei aceleasi reguli. Statul nu prea se amesteca. » Spre exemplu, cu doar cateva luni in urma un sirian s-a insurat cu o fata din Arsal fara voia parintilor ei. Asa ca parintii fetei i-au omorart pe amandoi.
Dupa doua ore de cafele mici, concentrate, si discutii despre toate si nimic, vicele isi adduce aminte ca parca am mai fost pe acolo si-am mai stat de vorba cu doar doua saptamani inainte. Asa ca admite ca Frontul al Nusra ar putea fi implicat in cateva dintre crimele despre care puneam noi intrebari. Explicatia e ca, in lipsa politiei si a oricarei implicari a autoritatilor locale, unii dintre refugiati apeleaza la emirul local al Frontului Al Nusra pentru judecata cand vine vorba despre rafuieli intre familii sau crime legate de onoare. Pentru ca Frontul Al Nusra  controleaza, de fapt, granita. 

I-am spus ca, daca la primarie nu stie nimeni cine erau baietii rapiti si torturati, mergem noi sa intrebam prin sat. Poate cineva stie. "Sa nu carecumva," ne averizeaza viceprimarul. " Vreti sa fiti rapite?"

***
In august , armata libaneza avea sa intre cu forta in Arsal si, pentru prima data dupa izbucnirea revoltei siriene, avea sa se confrunte cu rebelii sirieni din Arsal dupa ce o grupare armata rapise 22 de soladati. Doi dintre soldati au fost decapitati. Oficial, rebelii au fost acuzati ca fac parte din Statul Islamic. Neoficial, nu se stie exact cine sunt si de unde vin, cati sunt din IS si cati din Frontul Al Nusra. Cert este ca in schimbul soldatilor, ei cer eliberarea prizonierilor islamisti din inchisoarea libaneza Roumieh. Pana acum, guvernul libanez a refuzat sa faca targul. Familiile soldatilor au iesit in strada, nemultumite ca autoritatile libaneze nu fac eforturi de a-i elibera pe cei rapiti.

No comments:

Post a Comment