Tuesday, November 4, 2014

Fetele care "bat Haidar"




Odata pe an, de Ashura , strazile din Nabatieh, un orasel din sudul Libanului, se umplu de mirosul acru, ruginit si sumbru al sangelui amestecat cu frigarui de vita la gratar si portocale. Mii de oameni in alb marsaluiesc spre piata centrala a oraselului ca sa jeleasca si sa se caiasca.
Ashura, a zecea zi a perioadei anuale de doliu pentru Imaul Hussein, nepotul profetului Mohamamd, e la Nabatieh un festival al sangelui: unul dintre putinele locuri din lume unde barbatii si baietii siiti se rad in cap, isi taie fruntile si lasa sangele sa curga pentru imam. Hezbollahul a interzis practica, iar procesiunile controlate de partid au mai degraba un iz de adunare politica, decat de procesiune religioasa: oamenii sunt imbragati in negru dar se striga “Moarte Israelului!” mai mult decat slogane religioase.

Dar prin multimea de barbati imbracati in tricouri si camasi albe patate de sangele care le curge de pe fata – un ritual care are loc la Nabatieh inca din vremea Imperiului Otoman, cand siitilor li s-a dat dreptul sa isi practice ritualurile in Liban- vezi si cateva femei cu fruntile sangerande.

“Hai sa mergem sa batem Haidar,” striga niste adolescenti cu pelerine albe. Sunt multi in Nabatieh care nu se taie. Oamenii poarta negru, postesc, dar nu se taie. Doar ies la procesiune si se tin departe de multimea sangeranda. “A bate Haidar” e numele popular peantru ritualul sangeros: baietii isi cresteaza fruntile cu un brici sau o lama si se lovesc in crestetul capului cu sabiile ca sa sangereze mai mult. In acest timp straga “Haidar! Haidar!” (Leul! Leul!) una dintre poreclele Imamului Ali, ginerele si varul Profetului Mohammad si tatal Imamului Hussein.

Grupuri de 10-20 de barbati si adolescenti acoperiti de sange fac turul pietei central, in timp ce actori profesionisti angajati de primaria orasului se pregatesc sa  joace scena asasinarii imamului dupa Batalia de la Kerbala din secolul al 7-lea. Cele mai multe femei, imbricate in negru, stau pe margine si isi intorc capetele cu dezgust la vederea sangelui. Dar pentru barbatii din oras, ritualul e o onoare.

“Fac asta pentru imamul Hussein, pentru sacrificiul lui. Asta e sacrificial meu pentru el. Vin laprocesiune de cand avea sase ani,” imi exlica un baiat de 12 ani pe nume Ali care tocmai terminase de facut incojurul pietei. Apoi se indreapta catre standul Crucii Rosii ca sa isi pansese rana.

Zeinab, o femeie de 20 de ani, a venit tocmai de la Tyr pentru ritual. Tanara se opreste, imi zambeste cu fata plina de sange, dar stralucind de mandrie. “Da, m-am taiat precum Haidar,” imi explica foarte calm. “E al treilea an cand vin aici pentru Hussein. E un “nader”, e legamantul meu cu Dumnezeu,” spune femeia. Cand baietelul ei de doi ani va mai creste, Zeinab e hotarata sa ii cresteze si lui fruntea de Ashura in onoarea sacrificiului imamului.

Sora ei, Khouloud, de doar 17 ani, vine din urma, grabita. Un firicel de sange I se prelinge de sub hijab. “Nu sunt multe femei care au curajul sa se taie. Dar e dreptul nostru, np-ar trebui sa existe discriminare. In momentul asta ma simt mai puternica decat un barbat,” expolica adolescenta.

Pe vremuri,la ritualul sangeros de Ashura, care naste controverse si printre clericii siiti din acelasi oras, aveau voie doar barbatii. Dar in ultimii ani, sunt si cateva femei care participa.”E, intr-un fel, un sacrificiu similar cu acel al Profetului Ibrahim care a fost gata sa isi sacrifice fiul pentru Dumnezeu. Ne taiem ca sa ne exprimam durerea,” imi explica o alta tanara al carui nume e tot Zeinab. Femeia imi spune ca are 25 de ani si ca e proaspat casatorita. Spre deosebire de celelalte femei din procesiune, a doua Zeinab nu poarta val si e si machiata. Dar credinta ei nu are legatura cu felul in care se imbraca, spune ea. “Nu imi pun valul pe cap, dar tocmai am batut Haidar pentru a am facut un legamant cu Dumnezeu,” spune Zeinab, in timp ce sotul ei, care nu I s-a alaturat in ritual si nu are nici o urma de sange pe fata, da din cap aprobator.

Apoi am intalonit-o pe Ghinwa, o coafeza de 20 de ani, care marsaluieste cu un grup de baieti si striga “Haidar! Haidar!” Ghinwa o gtine de man ape prietena ei cea mai buna, Zeina, care e educatoare la o gradinita din Nabatieh. Zeina nu si-a crestat fruntea, e acolo doar ca sa o sustina pe prietena ei. Parintii Zeinei nu sunt de accord cu ritualul si fata nu a vrut sa se certe cu ei. “Nu mi-e frica deloc. Daca parintii mei mi-ar fi dat voie, as fi participat si eu,” spune fata. Dar, cu toate astea, s-a dus la moschee in fiecare zi, s-a rugat si a citit povestea imamului Hussein in fiecare zi timp de 10 zile, cat e perioada de doliu. “As spune oricarui copil  sa fie credincios si sa bata Haidar. E atat de puntin in comparative cu sacrificial lui!”

Pe la amiaza recosntituirea bataliei de la Karbala se termina si multimea se risipeste, lasand in urma asfatul insangerat si acreala mirosului de sange. “Acum primaria trebuie sa curate toata mizeria asta,” spune un trecator. Dupa trei zile Nabatieh va gazdui un al mars, o alta procesiune, a Hezbollahului. Membrii gruparii siite refuza ritualul de Ashura si organizeaza de obicei o alta parada menita sa comemoreze ziua in care sora imamului a primit capul lui Hussein de la cei care l-au ucis.


No comments:

Post a Comment