Monday, December 7, 2015

Radicalismul de acasa

Poza e furata cu nerusinare de la en.protothema.gr

Europa isi ridica scuturile anti-refugiati ca sa tina la distanta “armatele de musulmani”, “invazia organizata a mahomedanilor”, agentii radicali ai Statului Islamic infiltrati printre femei si copii in barcile mortii din Marea Egee. Europa isi ridica scuturile in timp ce Germania, Franta si Marea Britanie suna trambita razboiului si bombardeaza campurile de petrol din Syria in speranta ca asa vor taia sursa de venit a unei ideologii care macelareste nevinovati in afara Orientului Mijlociu. Nevinovatii din Orientul Mijlociu care sunt macelariti in Siria de ani in sir nu au necesitat din partea Europei vreun efort de eliminare a sursei de venit care hraneste buzunarele ISIS.

Ministrii de Interne ai Uniunii Europene s-au intalnit saptamana trecuta sa introduca din nou controale la granitele statelor membre Schengen. Pentru multi Europeni toate acestea inseamna ca Europa, bastionul soft-power, s-a trezit, in sfarsit, si isi arata coltii in combaterea terorismului si radicalismului. De fapt, baricada ridicata catre exterior nu ne fereste deloc de calul troian pe care cu totii il gazduim in curtea casei.

Santaj si compromisuri

Tot saptamana trecuta, a devenit evident cat de speriata e Europa. Atata de speriata incat are nevoie de Turcia mai mult decat are Turcia nevoie de Europa. Dupa 11 ani de dute-vino, de negocieri si de incetari ale negoierilor de aderare la Uniunea Europeana, Turcia e, din nou, pe drumul catre Bruxelles.  Turcia, un loc in care jurnalistii sunt aruncati in inchisoare in fiecare zi si o tara in care presedintele flirteaza de ani buni cu Islamul politic (nu, cu ISIS, ci cu Fratia Musulmana , care pare in ultima vreme o grupare moderata; dar nu e. ), a cerut mai multi bani, cam vrei 3 miliarde de euro. Cele 28 de state ale UE au fost de acord, in schimbul promisiunii ca Turcia va face eforturi sa tina refugiatii pe teritoriul sau. O afacere cam sordida cu un singur rezultat sigur: mizeria in care traiesc mii si mii de oameni carora Europa, si lumea in general, le-a intors spatele timp de 4 ani. De fapt, nu e deloc sigur ca Turcia va fi capabila sa ii tina pe refugiati in taberele de la granita cu Siria. In termeni politici, Turcia e si ea o sabie cu doua taisuri: nu e foarte clar in ce directie merge politica externa a Ankarei; in ultimii ani pare ca Turcia ia decizii in materie de politica externa dand cu banul.

Grecia, celalalt tarm al crizei refugiatilor, a trebuit santajata: ori in Schengen si se supune politicilor de imigratie, ori afara si face ce ii trece prin cap. Grecia a primit in ultimul an peste 700, 000 de refugiati, nu doar din Siria, ci si din Maghreb, Africa sub-sahariana si chiar Nepal. Grecia va primi de la UE paturi si corturi pentru refugiati, pentru ca paturile si corturile sunt exact ce-si doresc acesti oameni ca sa ramana intr-un loc. Pentru ca in Liban si Turcia nu aveau corturi si paturi. Si apoi ne simtim jigniti cand refuza ajutoarele si site-uri obscure explica nevorbitorilor de araba ca „hoardele musulmane s-au speriat de crucea rosie de pe pachete.”
UE si-a schimbat si strategia de politica externa: va investi bani in vecinii de la sud, va sprijini state pe criterii de realpolitik mai degraba decat de deschidere catre democratie. Libanul si Iordania vor primi mai multi bani ca sa tina refugiatii sirieni sub control. Fodul regional al UE pentru interventie in criza siriana a anuntat saptamana trecuta un pachet de 350 de milioane de euro pentru ajutor umanitar pentru 1,5 milioane de refugiati din Liban, Turcia, Iordania si Irak. Chiar daca refugiatii raman aici, problema cu adevarat importanta la nivel european e departe de a fi rezolvata. 


Un incident la Berlin

Prietenul meu preda stiinte politice la Freie Universitat in Berlin. E de origine egipteana, s-a nascut si crescut in Marea Britanie, iar doctoratul in folosofie politica l-a facut la Durham. Luase o bursa post-doctorala la Berlin i8n urma cu doi ani si tocmai primse si un grant de cercetare ca sa isi termine cartea despre Hezbollah. Era prin septembrie cand m-a trimis un mesaj pe Facebook. Nu mai vorbisem de cateva saptamani. Imi inchipuiam ca fusese ocupat. Fouad fusese in coma timp de o saptamana si apoi suferise doua operatii de reconstructie a fetei. Se intorcea acasa intr-o seara, cu un prieten. I-au atacat pe la spate. Pe Fouad l-au lovit in cap. N-a avut timp nici macar sa le distinga fetele. Prietenul lui, insa, i-a auzit vorbind despre „arabi imputiti” in timp ce incasa picioare in burta.  Era in plina criza a refugiatilor si in plina campanie „welcome refugees” in Germania. Dar, fireste, nu toti germanii erau foarte primitori.
Fouad a decis ca nu e cazul sa depuna plangere la politie, in ciuda faptului ca toti prietenii lui i-au spus ca ar trebui, ca e responsabilitatea lui fata de alti teneri care ar putea fi atacati. Fouad nu voia o karma negativa. S-a mutat la Beirut ca sa termine cartea.

Germania nu mai e atat de primitoare cu refugiatii. Cancelarul german Angela Merkel le-a transmis afganilor sa nu incerce sa vina in Germania; afganilor care fug de Talibani. In Aganistan e o crima daca stii sa dai „Buna ziua” in limba engleza. Germanii au primit cateva mii de refugiati sirieni. Dar dupa atentatele de la Paris din 13 noiembrie, Germani a anuntat ca trimite nave in estul Mediteranei ca sa patruleze Marea Egee impreuna cu francezii.

Oricat de mult ar incerca guvernele Europei occidentale sa distraga atentia de la faptul ca sunt incapabile sa asigure securitatea in propriile ograzi, decizia de a bombarda campurile de petrol siriene nu ar trebui sa ii impresioneze pe Europeni. Situatia nu se schimba cu nimic. Impresia ca Statul Islamic depinde de comertul cu petrol e gresita. Fondurile care-i umplu buzunarele vin din taxe si impozite adunate prin sistemul de administratie de la populatia care traieste sub tirania radicalilor. Mai mult decat atat, ideologia e atat de raspandita peste tot in lume, incat e foarte greu de imaginat ca bmbardamentele de unele singure ar rezolva problema. Ideologii ca jihadismul sunt legitimate de bombardamente. Radicalismul se hraneste din bombele occidentale. Experienta Irakului n-a folosit nimanui, se pare.

Radicalismul de acasa

E ciudat si descurajant sa vezi cata munca de cercetare sociologica si antropologica e trecuta cu vederea atunci cand se iau decizii politice.
Se pare ca radicalismul islamic si ultra-nationalismul se hranesc din aceleasi teorii ale conspiratiei. Tineretul radicalizat consuma celeasi false mituri expirate: conspiratia fracmasonilor care conduc lumea, conspiratie Illuminati care vor sa distruga lumea, a organizatiilor oculte de orice fel care conduc lumea, a reptilienilor care conduc lumea; tinerii cad victime acelorasi documentare conspirationiste precum „The arrivals” sau „The Signs”.
E incredibil de ciudat sa vezi tineri care provin din medii atat de diferite inspirati de acealeasi terorii ale conspiratiei. Sa-l luam, de exemplul, pe Anders Behrig Breivik, norvegianul care in 2011 a ucis opt oameni cu o bomba la Oslo si apoi a impuscat 69 de participanti la o tabara de vara a Ligii Tineretului Muncitoresc pe insura Utøya. Tanarul credea ca liderii europeni erau criminali care conspirau sa-i ucida pe cei alesi din punct de vedere spiritual. Credea ca el era unul dintre cei alesi sa-si saveze poporul. Credea ca e cavalerul justitiei, credea ca e un cavaler Templier.
Credea, de fapt, exact in aceleasi lucrruri in care cred si tineri din familii din clasa de mijloc, crescuti departe de moschee si care ajung sa isi paraseasca familiile si sa se alature Statului Islamic. Radicalismul islamic in Orientul Mijlociu si Africa de Nord are cauze cu totul diferite: aici e o proplema de lupta pentru supravietuire cu orice mijloace. In Europa de vest, tinerii cad victime unei conceptii burgheze, autosuficiente de „sunt unul dintre cei speciali, alesi pentru ca nu simt ca am un loc in societatea corupta in care traim.” Indoctrinarea resulta in o extrema sau cealalta, in functie de anturaj.

Cum luptam impotriva radicalismului de acasa

Adevarul ca Europa nu prea a combatut radicalismul deloc in ultima vreme. Toata lumea vorbeste intr-una despre radicalismul islamic si cum napasta nascuta in Orientul Mijlociu si imigrata la Paris face victime nevinovate. Dar ce ne facem cu celalti radicali, cei care cresc si dezvolta in Europa, inspirati de realitatea Europeana? Cei care ii aduc la putere pe ultra-nationalistii de la Frontul National. Ei sunt cei care ameninta constructia europeana mai mult decat radicalismul islamic.

Populismul creste de multa vreme in Europa – UKIP in Marea Britanie, FN in Franta, PEGIDA in Germania, Jobbik in Ungaria. In Romania nu mai avem nevoie de un partid anume; ei sunt in toate partidele. Aceste miscari ultra-nationaliste au inceput sa cresca pe fodul crizei economice si se hranesc din ideea ca statul natiune e amenintat de fluxul de refugiati si de imigratie in general. Daca popularitatea acestor grupari continua sa creasca Europa va deveni o fortareata in care minoritatile vor fi asimilate cu impunitatea. Toate acestea nu vor contribui la disparitia radicalismului Islamic. Dimpotriva, il vor legitima si hrani.

No comments:

Post a Comment