Friday, June 17, 2016

Blues de repatriat





Circula pe Facebook o poezie, Diaspora Blues. Ăsta este un blues de proaspăt repatriat.

Lucrez cu niște oameni frumoși. Chiar frumoși, în adevăratul  sens al cuvântului, nu în sensul acela demonetizat, transformat deja în ironie de unii care n-au fost considerați niciodată frumoși.
Tineri care vorbesc câte 4-5 limbi străine, care au făcut stagii la Comisia Europeană, care au muncit ani în șir cu românii din comunitățile din jurul granițelor, oameni care vor să schimbe ceva în România. Oameni tineri, mai tineri decât mine, care s-au întors acasă din pasiune, pentru că știu că aici e nevoie de ei. Pentru ei și cu ei merită să lupți pentru România; țara asta are nevoie de ei, de ceea ce știu ei să facă.
Ca ei am mai întâlnit mulți și prin alte ministere. Debusolați ca și noi, plasați într-un sistem pe care nu-l cunosc și care nu i-a primit deloc cu brațele deschise, ba chiar le-a pus piedici la fiecare pas. Un sistem ruginit, în care e greu să se facă auziți.
Mai mult, nici la nivel de societate ei n-au fost primiți cu brațele deschise. Pentru că noi, românii, avem o fascinație față de ideea de a pleca din țară, îi divinizăm pe cei care au reușit în străinătate, dar îi marginalizăm și îi considerăm o amenințare atunci când se întorc în țară.
De ce ar merita ei mai mult?
Nu, nu merită mai mult. Noi toți merităm mai mult. Am observat, de când m-am întors, un conflict între cei care lucrează de ani buni în țară și cei care s-au întors acum să lucreze cu demnitarii din guvernul tehnocrat. O atitudine passive-aggressive, rezistență la idei noi, rezistență la schimbare, deși avem nevoie cu toții de această schimbare și cu toții declarăm că o vrem.
Am întâlnit oameni care au plecat înapoi în străinătate, dezamăgiți că nu le-a fost recunoscută valoarea și au fost primiți ca niște începători. Alții se luptă încă. Am întâlnit și alții care au devenit blazați, pe care sistemul i-a înghițit și le e greu să iasă din amorțeală. Dar este foarte clar că există un conflict între cei abia veniți și cei care nu au reușit, nu au vrut sau nu au avut curajul să plece.

Din mentalitatea asta concurențială trebuie să ieșim cu toții pentru că, până la urmă, la aceeași barcă vâslim.  

No comments:

Post a Comment