Thursday, July 7, 2016

We gave it all




Românii de peste hotare apar la știri doar când mor prin accidente, atentate și alte nenorociri prin lume, când comit infracțiuni și când stau la coadă să voteze. Diaspora și ce poate face ea pentru țară – pentru că sunt atât de mulți români care vor să se implice - nu este pe agenda publică în România.
Când am acceptat să lucrez în politici publice pentru diaspora mi-am asumat oarecum lupta cu morile de vânt așa cum și-o asumă absolut oricine își dorește să miște ceva în acest domeniu.
Dezbaterea pe politici publice pentru diaspora românească (fie irredenta, fie de mobilitate) nu există. Politicile publice care se adresează diasporei, făcute de multe ori cu sacrificii din partea unor oameni se luptă cu morile de vânt, rămân mai mereu în sertare. Și nimeni nu mai vorbește despre ele, niciun jurnalist de investigație nu se uită în direcția asta și niciun analist politic nu consideră că diaspora e un domeniu care ar trebui să-l intereseze.
Nu există studii care să cartografieze diaspora românească, iar singura instituție care pare abilitată să facă toate aceste lucruri, nu are voie prin lege să le facă. Legea îi dă voie doar să facă proiecte culturale și de “identitate națională”. Dacă ar fi finanțat un studiu de cartografiere a diasporei românești sau un proiect prin care se acordă asistență unor români abuzați din vestul Europei, apare Curtea de Conturi cu o interpretare obtuză a legii și din asta rezultă dosare penale.
Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni are nevoie de reformă, are nevoie de o schimbare de structură și de atribuții. Este o instituție care a fost înființată pentru a menține legătura cu românii din diaspora irredenta, comunitățile istorice din jurul României. Este la origine o structură de politică externă, care face diplomație publică și culturală și care susține proiectele legate de “identitate națională” în aceste comunități.
Asta era realitatea atunci când a luat ființă acest departament. Sunt chestiuni care mi se pare că nu sunt știute nici de jurnaliștii care acordă atenție acestui domeniu și nici de către românii din diaspora.
Altfel nu-mi explic de ce unele asociații sunt dezamăgite că nu au primit finanțare pentru proiecte importante, legate de siguranța în muncă a românilor din străinătate sau asistența juridică acordată românilor din străinătate.
În ultimii 10 ani structura diasporei românești s-a schimbat. Avem o diasporă de mobilitate, o diasporă economică; mai avem o diasporă de elită și mai avem o diasporă de exil; există oameni cu rădăcini românești, la a treia sau a patra generație, și există, în același timp, românii e lângă noi, care de multe ori au murit tocmai pentru că sunt români.  Nu poți face politici publice pentru diaspora românească în întregimea ei. Trebuie să vii cu politici publice pentru fiecare segment și, pentru asta, îți trebuie o instituție destul de mare, cu experți în politici publice din toate domeniile. Nu poți descentraliza și repartiza aceste politici publice către ministerele de resort pentru că ele nu vor putea niciodată să acorde o atenție egală acestor aspecte.
Sunt puțini experți, oameni care lucrează în acest sistem de ani buni și care tot încearcă să tragă semnale de alarmă. Nu sunt auziți. Cineva trebuie să creeze o dezbatere publică în acest sens și cred că acum este momentul potrivit să o facem.
Ni se dă mereu exemplul Irlandei când vine vorba de politici care se adresează diasporei și, da, este o poveste de succes. Dar este un minister al diasporei care are, spre exemplu, capacitatea să realizeze un program special prin care autoritățile locale să poată accesa fonduri pentru strategii de implicare și reconectare a diasporenilor în economia și viața socială a locului de baștină. În Irlanda este posibil ca ministerul diasporei să investească în organizarea de reuniuni ale elitei de business din diaspora irlandeză. Sunt doar două exemple. Ele nu pot fi realizate în România.
Pentru ca un astfel de proiect să fie pus pe picioare, trebuie realizată o masă critică. Ea nu există în acest moment. Problematică trebuie adusă în agenda publică și discutată în mod serios. Cu experți în politici publice și societatea civilă. Atâta timp cât noi vorbim despre românii din străinătate doar când comit infracțiuni, mor în accidente sau câștigă concursuri de talente, nu vom reuși să conștientizăm că valoare incredibilă  trecem cu vederea. E nevoie de viziune.
Și încă un lucru: când vorbești de reîntoarcerea românilor acasă ca să-ți facă “transfer de know-how” și să vină să lucreze în administrație ca să o debirocratizeze sau să dea un suflu nou economiei, recunoaște-le studiile din străinătate și experiența în muncă. Ba chiar ar trebui să schimbi și sistemul vechimii în muncă, pentru că duce la niște situații discriminatorii jenante.  Înlocuiește-l cu un sistem bazat pe competență, ca să elimini orice formă de discriminare. Suntem în secolul XXI totuși.

În rest, ceea ce am încercat să mișcăm este deja știut. Și dacă nu este știut, puteți citi aici. Am dat tot ce am putut. 

1 comment:

  1. Multumiri si felicitari pentru competenta, entuziasm, vointa si atitudine!

    ReplyDelete