Reteaua iraniana si mostenirea lui Soleimani





Moartea lui Qassem Soleimani, un om important în ierarhia statului iranian, puțin regretat de țările arabe unde el a lucrat in interesul consolidarii influentei iraniene, dar si venerat de militanti islamisti siiti de pretutindeni, poate aduce consecinte nefaste nu doar pentru Orientul Mijlociu.

Multi se intreaba cum va riposta Iranul la asasinarea directa si asumata de catre Statele Unite a unui oficial Iranian pe care doua administratii americane au evitat sa il ucida, desi îi puteau ataca convoiul oricand. Scenariile abunda, insa inainte de a oferi scenarii e bine sa analizam in ce anume consta influenta iraniana in Orientul Mijlociu, dar si in zone ale lumii unde e greu de banuit ca ar putea avea vreo prezenta.
Strategia iraniana a avut in ultimele doua decenii doua fatete: pe de o parte replicarea modelului Hezbollahului libanez in mai multe tari din Orientul Mijlociu sau Africa, pe de altă parte, răspândirea unor companii și afaceri care au hranit buzunarele Gardienilor Revoluției si au permis Iranului sa transfere armament si sa evite sanctiunile internationale.
1.        
1. La nivel local, o consecinta a asasinarii lui Soleimani ar putea fi nu numai radicalizarea unei mase de militanti siiti in Irak, Siria sau Liban, dar si a re-consolidarii jihadistilor suniti.

Cu sfera política de la Bagdad dominata de grupari siite apropite Iranului, e greu de crezut ca sunitii din nord nu se vor coagula in jurul unor grupari radicale care vor duce la revitalizarea Statului Islamic sau la aparitia unei noi organizatii nascuta din cenusa ISIS. Ideologia ISIS nu a murit si nu ii trebuie decat un context propice din punct de vedere politic si social pentru a capitaliza prezentandu-se drept singura cale catre un empowerment politic, singur mod in care sunitii isi pot face auzita vocea intr-o lume cruda in care moderatii si idealistii  nu supravietuiesc.

In timpul razboiului dintre Statul Islamic și forțele guvernamentale, Unitatile de Mobilizare Populara (formate în majoritate din militii siite antrenate de Iran si legalizate de guvernul irakian deși au fost desemnate ca organizatii teroriste de care SUA – Asa'ib al Ahl Al Haq sau Al Badr) au comis atrocitati pe masura combatantilor din tabara adversa. Iar comunitatea sunita a suferit sub ocupatia ambelor tabere, si ISIS si militiile sprijinite de Iran.

In timp ce lumea intreaga era socata de atrocitatile comise de Statul Islamic – executii sumare, oameni aruncati de pe cladiri, spanzurati sau decapitati- au aparut si filmulete pe Youtube in care tineri membri ai militiilor antrenate de Iran se jucau glumind cu partile corpului unui tanar sunit, aparent un combatant ISIS, pe care il ucisesera si taiasera in bucati.

Incepand din 2012, aceleasi militii siite carora statul slab irakian le-a permis sa faca legea in zonele sarace din marile orase, au asasinat sute de tineri acuzati ca se imbraca occidental, sunt emo sau LGBT. Dupa modelul Hezbollahului in Liban, devenisera stat in stat, un stat corupt si tiranic fara sa fie legitim impotriva carora irakienii au iesit in strada in lunile trecute. Aceasta pare sa fie mostenirea lui Qassem Soleimani, un arhitect al acestei retele de grupari proxy pe care Teheranul a format-o pentru a exporta razboiul sau hibrid cu Israelul pe teritoriul altor state din regiune.

Mostenirea lasata de Soleimani este ca acesti membri ai militiilor siite din statele arabe sunt mobilizati si indoctrinati ideologic. Sunt sanse mari ca ei sa se radicalizeze si sa se mobilizeze in urma uciderii lui Soleimani, comandantul lor suprem si simbolul aspiratiilor lor la empowerment politic.

Nu poate sa iasa nimic bun din aceasta ecuatie. Ambele tabere isi vor indrepta atentia catre tinte occidentale din regiune sau din afara ei. Teheranul nu poate controla perfect aceste grupari de zeloti care pot lua oricand razbunarea in propriile maine pentru a-si dovedi afilierea.

Expuse un sunt doar ambasadele, consulatele sau bazele militare. Orice simbol al Americii ar putea servi ca surogat, ca simbol al intereselor vestice in Orientul Mijlociu.

In 2012, in timpul asa-numitului val de furie declansat de filmuletul satiric despre Profetul Mohamed postat pe Youtube de un american de origine evreiasca, un grup de tineri din Tripoli, Liban, au incendiat restaurantul KFC din oras, pentru ca un aveau acces la ambasada SUA din Beirut.
E doar un exemplu minor, dar el serveste drept pilda ca zelotii sunt de necontrolat.
2.        
2. Un alt doilea factor important de luat in calcul este Hezbollahul, un experiment politic si militar iranian care a dezvoltat in aproape 40 decenii un stat in stat, cu propriile politici publice,  propria politica de securitate si propria politica externa.

Dincolo de faptul ca Hezbollahul controleaza de ani buni guvernul de la Beirut, canalizeaza fonduri prin sistemul bancar libanez si mai controleaza, cu girul iranian, bucati importante din Siria, are la dispozitie si o masa de suporteri in diaspora destul de vasta si intinsa pe tot globul, inclusiv Europa.

Dupa atacul de la Burgas din 2012, la nici doua saptamani, un tanar libanez a fost arestat in Cipru, la Larnaca, si a fost condamnat in 2013 intr-un proces fara mare tam-tam la Limassol. Am fost in sala la una dintre audieri. Tanarul libanez de 26 de ani avea cetatenie suedeza si fusese depistat in timp ce urmarea zborurile care aterizau din Israel. 

A recunoscut in fata anchetatorilor ciprioti ca fusese racolat de un barbat care s-a recomandat drept agent al Hezbollah si care i-a oferit un salariu de 600 de euro pe luna ca sa transporte pachete in diverse locatii europene si, in cele din urma, sa supravegheze zborurile israeliene care aterizau in Cipru.

A fost un semnal de trezire pentru multi analisti occidentali care credeau ca Hezbollahul renuntase la operatiunile acoperite si se canalizase pe latura politica, ca se trasformase intr-un partid in toata regula care combina islamismul siit cu principiile marxiste ca sa reprezinte comunitatea siita libaneza pe iesichierul politic complicat al Libanului.
3.        
3. Hezbollahul a mai dezvoltat si un sistem economic pe modelul oferit de Al Qods Force inca de la inceputul anilor 2000: o retea de business internationala. Oameni de afaceri siiti care au emigrat in diverse colturi ale lumii, si-au intemeiat lanturi de supermarketuri, au cumparat mine de diamante in Africa, sau au deschis afaceri in America de Sud.

Dupa razboiul cu Israelul din 2006, multi siiti au emigrat Brazilia, Paraguay si Venezuela. In Venezuela, inainte de moartea lui Hugo Chavez, oameni de afaceri iranieni si libanezi primeau cetatenia pe loc, iar acest lucru a ridicat intrebari printre ziaristii de la mai multe ziare din Columbia, unde inca nu se ajunsese la un acord de pace cu gherilele FARC. Chavez sustinea FARC, dar era si un prieten al Iranului si, implicit, al Hezbollahului. Portretul lui era peste tot in Sudul Libanului si Valea Bekaa dupa 2006.

Sprijinul pe care el l-a acordat Iranului in America de Sud, mai ales in tarile bolivariene, a consolidat influenta Teheranului pe continent. Teheranul a deschis in Venezuela Parchin Chemical Industries, o companie pe lista neagra a UE, ONU si SUA. PCI face parte din Organizatia Industriilor de Aparare iraniene si in 2007, SUA a impus sanctiuni dupa ce compania a transportat un compus chimic folosit la fabricarea combustibilului pentru rachete balistice. In 2011, ONU a concluzionat ca PCI este sursa unui transport de explozibil care a fost interceptat in Turcia in drum spre Siria.

Cazul Argentinei nu este atat de cunoscut in Europa, insa e urmarit indeaproape in Israel si Statele Unite. In 1994, 85 de oameni au murit intr-un antentat la Centrul Evreiesc din Buenos Aires. Abia 20 de ani mai tarziu, in 2014, procurorul Alberto Nisman incerca sa ii puna sub acuzare pe cativa oficiali iranieni si un comandant al Hezbollahului pentru ca ar fi pus la cale atentatul cu masina capcana. 

Nisman a fost gasit mort in apartamentul sau la inceputul lui 2015, cu o zi inainte sa dea publicitatii un rechizitoriu care o punea sub acuzare pe Cristina Fernandez de Kirchner, pe atunci presedintele Argentinei. O acuza ca a blocat cu buna stiinta ancheta in cazul atentatului pentru ca primise mita din partea guvernului Iranian.

Moartea lui Nisman a fost catalogata drept sinucidere initial, insa in 2018 anchetatorii au concluzionat ca e vorba de o crima, iar Kirchner a fost pusa sub acuzare pentru complicitate la crima.
Influenta iraniana in America de Sud, aliantele diplomatice construite dupa 2000 si retelele financiare ale Teheranului, i-au tinut pe membrii a cel putin trei administratii americane in sah, mai ales din cauza aliantei bolivarienilor care a gasit in Iran un aliat strategic. 

Oficialii americani au facut curse dese catre capitalelel lantino-americane pentru a convinge guvernele sa cooperaze pentru a reduce sursele de finantare ale Iranului si Hezbollahului. Uneori, presiune americana a functionat, alteori nu.

In 2018, politia braziliana l-au arestat in cooperare cu cea din Paraguay si Argentina pe Assad Ahmad Barakat împreună cu alți 14 complici pentru spalare de bani pe care ii trimiteau in Liban pentru a finanta Hezbollahul.  

Iranul a incercat sa isi extinda influneta si in cateva tari africane.
Guvernul nigerian a decis in August anul trecut sa scoata in afara legii cea mai mare organizatie siita, formata acum patru decenii cu sprijin iranian, pentru ca, dupa modelul Hezbollahului, nu recunoaste autoritatea statului. Acum cativa ani au fost si niste altercatii intre militia siita si fortele guvernamentale.

Si Sudanul a avut relatii stranse cu Teheranul: multa vreme, iranienii au antrenat fortele de securitate sudaneze, iar iranul a produs armament pe teritoriul sudanez. Din aceasta causa, Israelul a bombardat fabricile iraniene in 2009 si 2012. Relatiile s-au racit abia in 2013, cand Arabia Saudita a facut presiuni asupra lui Omar Bashir sa rupa legatura cu Iranul. In aceeasi situatie a fost si Djibouti, al carei teritoriu a fost útil Iranului in transportul de armament catre rebelii houthi in Yemen.

Guvernul iranian nu va pleca la razboi impotriva Americii, ii este de ajuns acest upgrade de la putere regionala rivala cu Israelul la statutul „inamic direct al SUA”. Soleimani era un om important in ierarhia iraniana, dar un unul de neinlocuit. 

El este, insa, un simbol pentru militantii siiti de pretutindeni care ii erau loiali lui si pentru care, prin prisma indoctrinarii lor, il vor razbuna pe pe Soleimani asa cum stiu ei si acolo unde sunt ei, fara sa primeasca ordin sa o faca.  

Mostenirea lui Soleimani este destul de puternica pentru ca ea sa lucreze de la sine si nu doar in Orientul Mijlociu. Felul in care a fost ucis a creat un erou in mintile si inimile celor carora le-a fost lider, chiar daca el a fost un arhitect al unor crime de razboi.

Comments

Popular posts from this blog

The politics of Ashura in Lebanon

Nu ma simt "corespondent de război"